• „Hei, bine te-am găsit tovarăşe Sokolov – îi vorbi omul izvorât ca din pământ. „Hainele văd că ţi le-ai schimbat. N-ai făcut rău. Însă pielea de om ghiftuit în bogăţii tot atât de subţire trebuie să fi rămas…”

Sokolov a susţinut până la capăt că e o simplă asemănare. Dealtminteri actele lui desluşeau cu precizie umila origine.

Chinuiţi de fiorii spaimei, cei doi au luat din nou drumul pribegiei.

Satele nu le puteau oferi un refugiu liniştit. Ţăranii practicau cu furie beţia crimei, suspectându-se unii pe alţii.

După vreo două luni de umblat fără rost, au ajuns la Kerson, oraş la îmbucătură Niprului cu Marea Neagră. Ţinteau să se apropie cât mai mult de hotarul României şi, printr-un punct prielnic, să se poată strecura. Emigrările se făceau atunci în masă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE