Alianța autocraților își dorește o „nouă ordine mondială”, pentru a provoca Occidentul. În plus, acum BRICS se extinde și va ajunge să aibă o treime din PIB-ul mondial și 40% din petrol. Evident, și 45% din populație.

Putin vrea să folosească BRICS pentru a impune o „nouă ordine mondială”

Care sunt țările BRICS și ce pot, sau nu, deveni? În timp ce premierii statelor membre se adună la Kazan, în Rusia, aceasta este întrebarea crucială pe care și-o pun majoritatea observatorilor.

În urmă cu câteva zile, Vladimir Putin a vorbit despre începutul unui „drum de neoprit către o nouă ordine mondială”. Totuși, există multe îndoieli cu privire la faptul că un grup de țări cu interese foarte divergente poate deveni o contra-putere a blocului occidental condus de Statele Unite.

Cu siguranță, în ultima vreme țările BRICS au dat dovadă de un mare dinamism, alimentat mai ales de China și Rusia. Celor cinci membri inițiali (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) li s-au alăturat alți patru (Egipt, Etiopia, Iran, Emiratele Arabe Unite) și aproximativ 40 de țări și-au exprimat interesul pentru viitoarea aderare.

Printre acestea se numără Indonezia și Malaezia, dar și state bogate în petrol precum Arabia Saudită, Venezuela și Algeria.

BRICS: populație mare, resurse la fel

Când grupul a luat ființă, acum 15 ani, mulți analiști occidentali au prezis eșecul său rapid (acesta este adesea un bun punct de plecare pentru succes). Grupul încă există și dintr-o alianță economico-comercială pare să adopte acum și un rol politic.

Aproape jumătate din populația globală trăiește în țările BRICS, comparativ cu 10% în țările G7. Ele reprezintă aproximativ 35% din PIB-ul global (mai mult de 30% din G7) și, poate cel mai important, controlează deja 42% din producția mondială de petrol. De asemenea, dețin acțiuni mari pe piețele globale de aluminiu, oțel, cupru și litiu.

Din țările BRICS provie 40% din grâul, zahărul și cafeaua consumate în lume și o treime din porumb. Bogăția pe cap de locuitor în Occident rămâne (mult) mai mare, aici dispunem de cele mai avansate tehnologii de apărare, iar SUA este încă lider global în tehnologiile digitale. Dar, în timp ce țările G7 devin mai mici (ca populație și, într-o oarecare măsură, ca economii), țările BRICS devin mai mari, iar decalajul tehnologic se reduce.

Atelajul eterogen

„Ascensiunea unor puteri economice precum China, India și țările BRICS în ansamblu, a căror contribuție la PIB-ul global o depășește acum pe cea a G7, indică o schimbare ireversibilă. Acest proces istoric se mișcă într-o direcție diferită, iar Occidentul va trebui să ia act de acest lucru. În țările BRICS nu există nici lideri, nici adepți, și nici vreun aparat birocratic precum vedem la Bruxelles”, a spus ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.

Totuși, este incontestabil că există diferențe notabile de opinii între țările membre. Pe de o parte, sunt China și, întocmai, Rusia, care doresc să facă din BRICS un instrument pentru a sfida dominația occidentală, pe de altă parte sunt India și Brazilia, care urmăresc să aibă mai multă greutate în sistemul existent, dar nu să-l submineze.

De remarcat că India face parte și din Quad, patrulaterul format tot din SUA, Japonia și Australia și care are ca obiectiv monitorizarea și limitarea expansiunii chineze.

Ce este și ce nu este BRICS

„Ţările BRICS nu sunt o organizație, nu au structurile necesare. Eu le definesc ca o aliniere diplomatică, un grup de țări care adoptă un model de cooperare pragmatică”, spune Giovanni Barbieri, colaborator de cercetare al CRANEC la Universitatea Catolică din Milano și membru al grupului de lucru EURISPES privind BRICS.

„Nucleul original a luat naștere în 2009 ca răspuns la criză, pentru a cere o reformă a guvernanței financiare globale. Să ne amintim că în mod tradițional conducerea Fondului Monetar este încredințată unui european, cea a Băncii Mondiale unui nord-american”.

Ceilalți sunt excluși, continuă Barbieri, care adaugă că „această reformă a guvernării financiare este singurul lucru care, în momentul de față, unește cu adevărat toți membrii inițiali, care în alte privințe au interese divergente”.

China comunistă vrea „să conteze”

Reforma arhitecturii financiare internaționale „este urgentă”, susține președintele comunist chinez Xi Jinping, de la Kazan, îndemnând „la aprofundarea cooperării financiare și economice” și la „promovarea conectivității infrastructurilor financiare”.

„Este important de remarcat că în această fază geopolitică complexă, țările BRICS acționează ca interpreți și purtători de cuvânt pentru o cerere de schimbare, care vine din multe țări din Sudul Global.

Nu împotriva Occidentului, ci ca o nevoie de mai mare echilibru și reprezentativitate între țările lumii, păstrând structuri deja existente, precum Națiunile Unite”, spune Giulia Formici, cercetător la Universitatea din Parma și membru al Grupului de Cercetare BRICS din Parma.

„Este forțat să privească către BRICS atât ca la un fel de contra-putere, cât și ca la o structură irelevantă. În ambele cazuri, se observă limitele unei viziuni occidentale care nu cuprinde pe deplin caracteristicile acestui grup de țări”, adaugă cercetătorul.

„În trecut, au depășit momente de tensiuni puternice între membri, iar cooperarea a reușit să evolueze și să se extindă datorită flexibilității și naturii de destructurare a alianței. Cazul posibil dezbinător al Ucrainei este, de asemenea, un exemplu în acest sens”.

Ce interese are Kremlinul cu BRICS

Cu siguranță, războiul din Ucraina a împins Moscova să acorde mai multă greutate alianței. Dar, după cum mai observă Barbieri, „sunt foarte pricepuți să nu se dea de gol. În ceea ce privește Ucraina, au votat pentru rezoluția de condamnare a invaziei ca o încălcare a dreptului internațional, dar apoi s-au abținut de la alte rezoluții, subliniind că acțiunea Moscovei a fost motivată și de comportamentul alianțelor occidentale”.

În ceea ce privește problema israeliano-palestiniană, trebuie amintit că China a reușit să faciliteze restabilirea relațiilor diplomatice dintre Iran și Arabia Saudită, care acum se află, dacă nu opuse ca șiiți și sunniți, cel puțin la două niveluri diferite în abordarea privind în această criză.

În comun între țările BRICS, multe foste colonii, pare să existe o dorință de a nu face parte din Occident și de a nu trebui să se supună ordinelor.

Și alte țări care încalcă drepturile omului și dreptul internațional se tem de sancțiuni

În acest sens, războiul din Ucraina și utilizarea frecventă a sancțiunilor de către SUA au împins țările țintă, sau posibile țări țintă, să se apropie una de cealaltă. Este suficient să privim ce se întâmplă între Rusia și Iran, departe de a fi similare din punct de vedere istoric, dar care au devenit foarte apropiate.

„Cred că modul în care vor evolua țările BRICS depinde mai mult de noi decât de ei. Ţările occidentale vor accepta să democratizeze și "să deschidă" guvernarea mondială sau vor alege să apere statusul quo, înarmându-se poate până în dinți?”, se întreabă Barbieri.

Până în prezent, primul caz nu este luat în considerare și, prin urmare, este probabil ca coeziunea dintre țările BRICS să se întărească în cheie defensivă în contextul înăspririi relațiilor cu blocul occidental (recurgerea încrucișată tot mai mare la îndatoriri și sancțiuni este în această direcție).

„Și incoerența de fond cu care în multe cazuri țările industrializate „au negociat” dreptul internațional și principiile sale, nu a ajutat”, adaugă Barbieri.

BRICS vrea să conteste dolarul

Piatra de temelie a acestei discuții este dolarul, moneda de referință pentru comerțul global, dar și unul dintre instrumentele cu care SUA își exercită dominația globală.

Moneda SUA este folosită în aproximativ jumătate din comerțul mondial și nu prezintă semne de declin, datorită puterii economice și militare pe care o are în spate, dar și a absenței unei alternative credibile.

Beijingul este convins că SUA folosește dolarul și diferitele instituții pe care le conduc ca arme și ar dori să se doteze cu instrumente similare, așteptând ca yuanul să câștige în greutate (și credibilitate).

Una dintre cele mai semnificative realizări ale țărilor BRICS a fost crearea Noii Bănci de Dezvoltare (NDB), operațională din 2015. Este o entitate financiară alternativă FMI și Băncii Mondiale, care a finanțat până acum investiții în infrastructură în țările în curs de dezvoltare pentru 33 de miliarde de dolari.

Deocamdată, fără prea mare succes

De asemenea, țările au convenit să creeze o rezervă de valută străină în valoare de 100 de miliarde de dolari, care poate fi folosită în perioade de urgență financiară.

În cele din urmă, unele țări membre au creat rețele de plată alternative la Swift, rețeaua globală americană. Acest lucru a permis, printre altele, Moscovei să atenueze impactul sancțiunilor occidentale.

Cu toate acestea, NDB nu are aceeași forță ca și FMI și, în momentul de față, în declarațiile liderilor BRICS nu există nicio intenție programatică de a o face o alternativă reală față de acesta.

Măsurile împotriva Iranului mai întâi și apoi împotriva Rusiei, pe lângă înghețarea activelor rusești depozitate în Europa, au pus multe țări în alertă. Din China până în Arabia, există multe națiuni care se tem că s-ar putea confrunta cu aceleași măsuri, dacă ar face ceva neplăcut Statelor Unite și aliaților săi.

Căutarea de alternative, pentru alte valute, a devenit o prioritate. India a început să cumpere petrol rusesc, plătindu-l nu în dolari. China și Arabia Saudită discută despre posibilitatea de a-și reglementa schimbul comercial cu yuani.

Pe ce se bazează dominația dolarului

Dominanța dolarului, repetăm, este fermă. Dar sunt mulți factori care îi afectează prerogativele și pozițiile. Eforturile BRICS sunt unul dintre aceștia. Este interesant ceea ce economistul și fostul CEO al Pimco, Mohamed A. El-Erian, a scris recent în „Financial Times” cu privire la recordurile recente ale aurului.

Creșterea prețurilor a fost favorizată și de achizițiile băncilor centrale, deoarece, scrie El Erian, „există și interesul de a explora posibile alternative la sistemul de plăți bazat pe dolar, care a fost în centrul arhitecturii internaționale timp de aproximativ 80 de ani.

Dacă întrebați de ce se întâmplă acest lucru, veți primi de obicei un răspuns care menționează o pierdere generală a încrederii în gestionarea ordinii globale de către Statele Unite și două evoluții specifice. Veți auzi despre utilizarea de către America a tarifelor comerciale și despre sancțiunile pentru investiții ca instrumente, împreună cu interesul său redus pentru sistemul multilateral de cooperare bazat pe reguli, în a cărei proiectare a jucat un rol esențial, în urmă cu 80 de ani”.

Apoi, continuă economistul, „există aspectul legat de conflictul din Orientul Mijlociu, unde SUA este văzută de mulți ca un susținător incoerent atât al drepturilor fundamentale ale omului, cât și al aplicării dreptului internațional. Această percepție a fost amplificată de modul în care Washingtonul și-a protejat principalul aliat de un răspuns la acțiunile larg condamnate în comunitatea internațională”.

Încrederea este la baza forței oricărei monede, pierderea acesteia poate fi foarte periculos.

(Articol: Mauro Del Corno, Il Fatto Quotidiano; Traducerea: Oana Avram, RADOR RADIO ROMÂNIA)