Bomba Saakashvili la Kiev: bătălie politică internă transformată în vulnerabilitate națională. Pulsul planetei
- Iulian Chifu
- 14 septembrie 2017, 00:00
Fostul Președinte al Georgiei, Mikhail Saakashvili, a fost numit, în urmă cu trei ani, Guvernator al regiunii Odessa. Sosirea sa în Ucraina, alături de Petro Poroshenko, proaspăt ales președinte după Maidan, a fost și un element de legitimare, și unul de sprijin, și unul de imagine.
A ajutat cu atât mai mult cu cât regiunea Odessa era una fragilă, care a fost țintită de Rusia pentru a se forma Republica Populară, și a fost locul unui incident, un incendiu al Casei Sindicatelor unde se aflau separatiștii, și o înfruntare între grupurile de protestatari care au dus la decese tragice, care au determinat blocarea psihică a acțiunii.
Pe un asemenea context, fostul Președinte georgian a ajutat și pentru că era un personaj cunoscut, care a putut capacita informațiile sensibile primite, în contextul unor forțe armate și de intelligence ucrainene post Yanukovici, penetrate și controlate prin scurgeri masive la Moscova. Și la nivelul echilibrului de afaceri, pe infracționalitate organizată și trafic, sosirea unei persoane exterioare acestor conivențe și rivalități, ba chiar exterior influențelor de la Centru, și cu rang de fost președinte, a ajutat. Ruptura a intervenit abia atunci când fostul Președinte georgian a dobândit ambiții politice.
După schimbarea din funcție s-a consacrat activității politice interne, pe o formulă de apropiere de partidul Primarului Sadovâi al Lvovului, Samapomich, un tip special de partid în Ucraina, partid al micilor întreprinzători și al intelecturalilor, un fel de ANL – Alianța Națională Liberală PNL-PAC în variantă ucraineană. Formațiunea lui Saakashvili și Samapomich trebuiau să participe împreună la alegeri. Pe acest fond a intervenit retragerea cetățeniei ucrainene a lui Saakashvili, acesta devenind apatrid.
Mai e de spus în context și faptul că Saakashvili e urmărit penal în Georgia de actuala guvernare. Nu discutăm temeiurile, care au fost acuzate, nu o dată, de recurs la justiție selectivă și răzbunare politică a noilor veniți la Tbilisi. Cert este că, după ultima vizită în Georgia, Președintele ucrainean a fost pus și în postura de a trebui să gestioneze și cererea de extrădare venită din partea Georgiei pentru fostul președinte. Or, retragerea cetățeniei și interzicerea accesului în Ucraina era soluția ideală pentru că nu mai presupunea arestarea și extrădarea fostului Președinte, nici la nivel de discuție sau presiuni.
Iată că în urmă cu 3 zile, Președintele Saakashvili a ales să vină în Ucraina din Polonia, cu trenul. Mai mult, a anunțat acest demers și susținătorii săi, la fel ca și oponenții, au știut-o. După un blocaj la frontiera ucraineană, sub presiunea unor lideri ai opoziției, inclusiv Iulia Timoshenko, fostul premier și lider al celui mai mare partid de opoziție, BYuT, care e și președintele partidului situat pe prima poziție în sondaje, a reușit să pătrundă în Ucraina.
Că e vorba de ilegalități, forțări, încălcarea regulilor, aici lucrurile pot fi discutate clar și în raport cu Saakashvili, și cu liderii de opoziție Timoshenko și Sadovâi. Însă aceste riscuri par asumate și transformate de liderii opoziției ucrainene în atuuri pentru o agendă de poziționare în perspectiva viitoarelor alegeri. Saakshvili a ajuns la Lvov, reprezentând o mare problemă politică internă, dar și o mare vulnerabilitate a Ucrainei. Complicat și greu de gestionat. Dar nici la nivelul clamat de unii panicarzi privind perspectivele declanșării unui nou Maidan, ale răsturnării Guvernului, Președintelui, sau ale ruperii Ucrainei. O poziționare politică în forță și cam atât. Cu costuri pentru alegerile viitoare pentru viitoarea putere, dar gestionabile de către un stat serios.
Însă, cert e că Mikhail Saakashvili a dobândit azi o postură mult mai vizibilă și mai relevantă în politica ucraineană, amenințând pozițiile Președintelui Poroshenko și vulnerabilizând acțiunea sa de perspectivă, indiferent care ar fi ea. Orice gest al lui Petro Poroshenko și al instituțiilor statului ucrainean astăzi împotriva lui Saakashvili sau a Opoziției politice care l-a ajutat să intre în țară nu face decât să reenergizeze opoziția.