„Boala lui Calache” este o expresie cunoscută și destul de întâlnită. Însă cu toate că această expresie încă este în uz sunt puțini cei care îi cunosc originea și semnificația exactă.

„Boala lui Calache”. Originea și semnificația expresiei

Mulți români sunt familiarizați cu expresia „Boala lui Calache”. De obicei, este utilizată pentru a descrie pe cineva cu o stare psihică „tulburată”, însă sensul său nu este asociat cu vreo afecțiune medicală specifică.

Totul își are originea în povestea unui hangiu oltean din secolul al XVII-lea și a fiului său, Calache, personaje al căror caracter istoric este incert, dar despre care se spune că „fără foc nu iese fum”.

Mihalache, cunoscut ca hangiu, a moștenit doar o mică avere, dar prin priceperea în afaceri și prin muncă asiduă, a reușit să acumuleze o bogăție considerabilă, care l-a propulsat în rândul boierilor.

Personajul avea șanse să ajungă domnitor al Țării Românești

A construit un conac în care s-a mutat cu familia și a avut o mulțime de servitori. Era mândrul tată al doi băieți, dar Calache era preferatul său și lumina ochilor săi. Ca adult, se spune că acesta era de statură potrivită, dar trupeș, aproape robust, cu o față rotunjită. Deși inteligent și cu maniere de boier, nu a realizat nimic în viața sa și nu a mișcat un deget.

La peste treizeci de ani, Calache era cunoscut pentru lenea sa de proporții monumentale. În schimb, era un mare consumator de mâncare și un iubitor al vinului, fără egal. Singura lui preocupare era să se bucure de mâncare bună, să se delecteze cu vinul și să asculte muzică lăutărească până în zorii zilei. După această „munca” de a se distra, îi plăcea să doarmă până târziu în zi, când totul începea din nou.

Dar jupân Mihalache, odată ce devenise boier, avea planuri mari pentru fiul său preferat. În călătoriile lor, familiile nobiliare de prestigiu se opreau acum la conacul fostului hangiu, unde se organizau festivități care făceau senzație în întregul ținut.

Calache, tânărul boier, se asigura că nu lipsea de la nicio astfel de festivitate. Fiecare zi era marcată de participarea sa, astfel încât Mihalache și fiul său deveniseră apreciați de majoritatea marilor boieri ai țării.

Într-un moment crucial, oportunitatea mult așteptată de către senior a apărut: tronul Țării Românești a rămas vacant. Astfel, boierii urmau să aleagă un nou domn, care ulterior urma să fie confirmat și de sultanul otoman, conform obiceiului stabilit, conform comentator.ro.

Povestea care a condus către această expresie

În timpul unei petreceri desfășurate la conacul lui Mihalache, acesta și-a făcut curaj și a reușit să-i convingă pe boierii prezenți să-l sprijine pe fiul său, Calache, pentru domnie.

Cu toate că a fost sincer, a avertizat boierii că fiul său are o anumită slăbiciune: îi place să bea, să mănânce, să se distreze și să doarmă. Cu toate acestea, boierii, râzând, au replicat că aceste obiceiuri nu sunt deloc defecte pentru un boier, ci sunt normale, deoarece fac și ei același lucru.

Participanții la petrecere au călătorit la București și au reușit să-i convingă și pe ceilalți nobili din Divan că au identificat persoana potrivită pentru tronul Basarabilor, și anume pe Calache.

Astfel, el a fost ales domn de către sfatul domnesc. Jupân-boier Mihalache era plin de mândrie. În toată istoria familiei sale, niciunul dintre strămoșii săi nu fusese domnitor, iar acum, fiul său devenise voievodul Țării Românești.

Totuși, pentru ca numirea să fie oficială, era necesar și acordul Porții Otomane, al marelui vizir și, mai ales, al sultanului. Aceste aspecte erau obținute cu sume considerabile de bani, care "ungeau" deciziile acestora.

Cu toate că Mihalache era înzestrat cu resurse financiare, așa că a asigurat boierii că acest aspect nu va constitui o problemă. Odată ce a devenit domn, chiar și temporar, Calache s-a mutat în reședința domnească și și-a continuat stilul de viață plin de petreceri, întrerupt doar de lungi perioade de somn care se întindeau până după prânz.

El nu și-a îndeplinit nicio obligație domnească și nu s-a achitat de niciunul dintre sarcinile sale, așa că, potrivit așteptărilor, Înalta Poartă nu l-a confirmat pe Calache în funcția de domn și a fost nevoit să se întoarcă acasă, ceea ce a fost o mare dezamăgire pentru tatăl său, conform bzi.ro.

Ce însemna, de fapt, „Boala lui Calache”

După această întâmplare, în conacele boierilor se discuta frecvent despre "boala lui Calache", o "boală" care afecta stăpânii care adoptau obiceiul de a petrece zile întregi fără a face nimic, asemenea lui Calache.

Astfel, expresia "boala lui Calache" nu semnifică vreo afecțiune psihică sau medicală de orice fel, ci descrie tendința cuiva de a se deda în mod excesiv la mâncare, băutură și distracție, evitând responsabilitățile și munca.

Unii ar putea considera că este modul ideal de a savura plăcerile vieții, însă probabil că mult mai mulți definesc această "boală" drept exact ceea ce este: lenea. O lene imensă, care determină persoana respectivă să nu aibă niciun interes pentru muncă, având ca unic scop al vieții distracția, întreruptă, desigur, doar de orele de somn. Este o formă de "dolce far niente", așa cum spun italienii, adaptată la contextul boieresc din Țara Românească acum aproape 400 de ani.