Evenimentul Zilei > Actualitate > Blestemul agricultorului păcălit de mafia samsarilor. Țăranii care adorm plângând pentru un profit de cinci lei
Blestemul agricultorului păcălit de mafia samsarilor. Țăranii care adorm plângând pentru un profit de cinci lei

Blestemul agricultorului păcălit de mafia samsarilor. Țăranii care adorm plângând pentru un profit de cinci lei

Capitala verzei, localitatea unde se obțin recolte record, este considerată comuna Brezoaele. Mafia din piețe, intermediarii și invidia de pe uliță fac ca veniturile țăranilor să fie mici.

Sătenii din Brezoaele, județul Dâmbovița, cultivă varză pentru că soiul cu numele comunei este bun pentru sărmăluțe și pentru că așa făceau și înaintașii. „Varza de la Brezoaele are foile mari și subțiri, care sunt perfecte pentru sărmăluțe. E bună și pentru murat”, ne explică Costel Pantazi (42 de ani), unul dintre fermieri.

„Otravă” pentru păduchele cenușiu

Despre începutul istoric al culturilor cu varză din comuna cu 3.000 de locuitori, fiecare țăran se întoarce în timp până la ultima rudă cunoscută. „Când eram copil, l-am întrebat pe tata de ce cultivăm noi varza? Mi-a zis că și el l-a întrebat același lucru pe bunicul meu care, la rândul lui, l-a întrebat pe străbunic care, pe la 1870, i-a răspuns simplu și țărănește că așa trebuie și că este o tradiție”, spune și Marian Cristache.

Rar găsești o familie din Brezoaele care să nu aibă, la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie, maldăre de verze în curte și căruțe sau remorci înțesate cu legume scoase la vânzare la marginea drumului județean, care trece prin localitate.

Majoritatea vând pe cont propriu, așa că profitul pe tonă, o mie de kilograme, este între 100 de lei – cât a fost anul trecut și 5 lei – cât s-a înregistrat anul acesta. De acest câștig a avut parte și Elena Costache (66 de ani). Caracteristic zonei, în primăvară ea a cultivat cartofi și toamna a pus varză.

Femeia a făcut un credit la bancă de 10.000 de lei. „Am luat semințe de calitate de la Brașov. Calitate, în sensul să reziste mai mult după ce este culeasă”, ne explică aceasta.

După ce a dat banii pe semințe, femeia a lucrat hectarul de varză cu oameni angajați cu ziua. Apoi a dat și cu ceva pesticide pentru a alunga insectele dăunătoare, ca păduchele cenușiu și musca verzei. A mai scos din buzunar pentru aceste lucrări agricole 1.600 de lei. Ca producție a meritat, a scos 50 de tone pe hectarul cultivat cu varză.

Două tone vândute pe zi

Pe Elena Costache am găsit- o la marginea drumului județean din Brezoaele. În ziua precedentă, a vândut o căruță întreagă. „Cam două tone cred că aveam. Am dat cam cu 30-35 de bani pe kilogram. Când am ajuns acasă, seara, miam calculat profitul. Era cinci lei. Am izbucnit în lacrimi. Am plâns toată noaptea, muncisem trei luni pe brânci pentru cinci lei”, se plânge localnica.

În zorii zilei a adormit cu lacrimi în ochi și regrete în minte. După două ore a fost trezită de mobil. „Erau de la bancă, îmi spuneau să le plătesc rata. Gata, deja mă luau în primire. Dobânda la bancă pentru o săptămână de întârziere este mai mare ca profitul meu de cinci lei”, mai spune femeia.

Cer 40-50 de bani pe kilogram, dar vând mai ieftin

Marian Gherghina (53 de ani) a venit și el cu remorca la marginea drumului județean, pentru a-și vinde marfa. Spune că vinde cu 30 de bani kilogramul de legume. Cere 40-50 de bani când vede potențiali mușterii coborând din automobile cu numere de București. „Încerc să scot un preț mai bun, dar nu reușesc. Nici nu pot ține la preț, că se strică. În zece zile trebuie să vând toată producția. Anul trecut, prețul era mai mare, spre 50 de bani. Acum o să fie prăpăd”, apreciază acesta. Îl întrebăm dacă știe cu cât este vândută varza în Capitală, la doar 37 de km de comună. Răspunde că nu știe, dar apreciază că prețul ar fi de 50 de bani. Întors în București, am dat o mică raită, din curiozitate, prin două piețe din Capitală. La Piața Matache, un kilogram de varză se vindea cu 70 de bani, mai mult decât dublu. Mai mult, cei care o vindeau susțineau că varza este din Brezoaele.

România, în topul mondial al verzelor

Țara noastră este pe locul nouă între producătorii mondiali de varză. Spre exemplu, conform datelor pe 2011, în România s-a obținut o producție de puțin peste milion de tone, cantitate cu care am devansat Statele Unite, obținut doar 959.750 tone. Liderul mondial al verzei este China, unde se obțin anual aproape 32 de milioane de tone, mare distanță urmând India cu opt milioane. În fața României se mai află Rusia, Coreea de Sud, Ucraina, Indonezia și Polonia.

Avantajul dublei culturi

Fermierul Marian Cristache (foto) ne explică faptul că mulți producători sunt atrași de varză pentru că permite și cultura cartofului pe același lot de pământ. „Primăvara se pun cartofi și apoi, până în vară, se recoltează. Este un soi special de cartof aici, la Brezoaele. Este numit Săpunaru. Un cartof este foarte mare și foarte gustos”, spune acesta. După recolta de cartofi, fermierii trec la semănatul verzei. „Eu îmi strâng semințele singur din producția de anul precedent. Semințele de la institute sunt scumpe”, ne precizează Lucian (44 de ani). După trei luni de muncă asiduă, țăranii își duc marfa în piețe și așteaptă încă un an ca s-o ia de la început. „În 2014, kilogramul de cartofi a fost de 20 de bani – față de un leu anul trecut, iar kilogramul de varză e 30 de bani, anul trecut a fost 50 de bani. 2014 este un an prost”, concluzionează Lucian.

Cele trei motive ale sărăciei de la Brezoaele

Cauzele care duc la profitul mic pe care îl scot țăranii din Dâmbovița din culturile cu varză au legătură cu:

1. Mafia din piețele din marile orașe.

2. Intermediarii care se înțeleg și dau toți un preț mic, de 30 de bani/ kilogram.

3. Refuzul fermierilor de a se asocia.

Toate aceste motive fac ca un intermediar să scoată un profit de minimum 400 de lei /tonă cumpărată din Brezoaele cu 30 de bani/ kilogram.

Asta pentru că singurele costuri ar fi combustibilul pentru transportul legumelor în București (37 de km) și închiriatul cu 500 de lei/lună a unei tarabe într-o piață. „

În piață au venit cu ranga, să ridic prețul”

Câțiva localnici din Brezoaele au încercat mici asocieri: producătorii vin cu varza, vecinii lor vin cu microbuzul pentru transport. „Eu duc varza într-o piață din Giurgiu. Acolo mi se pare că se vinde mai ușor. Prețul de vânzare este de 70 de bani. Din această sumă dau cam 50kilogram. Asta pentru că singurele costuri ar fi combustibilul pentru transportul legumelor în București (37 de km) și închiriatul cu 500 de lei/lună a unei tarabe într-o piață. „În piață au venit cu Câțiva localnici din Brezoaele au încercat mici asocieri: producătorii vin cu varza, vecinii lor vin cu microbuzul pentru transport. „Eu duc varza într-o piață din Giurgiu. Acolo mi se pare că se vinde mai ușor. Prețul de vânzare este de 70 de bani. Din această sumă dau cam 50 de bani producătorulu și restul e partea mea”, ne explică Cristi. Are 23 de ani și un copil de patru ani și din varza asigura o parte cadourile de Craciun pentru familie.

Unii dintre fermierii din Brezoaele, mai temerari, au încercat să-și vândă pe cont propriu produsele în piețele bucureștene. „Anul trecut, am închiriat o tarabă cu 600 de lei/lună. Mi-am dus varza și am început să vând cu 50 de bani/kilogramul. În două ore au venit doi indivizi la mine, cu niște răngi în mână, și miau spus să urc prețul, dacă vreau să mai plec acasă”, ne povestește Samuel Marcu (41 de ani).

Sunt și familii în Brezoaele care au agonisit din varză. Șiau construit case frumoase și și-au luat mașini 4×4. „M-am asociat cu vecinul și vindem în piață prin rotație. Nici noi nu avem un an bun. O dăm cu 50-60 de bani/kilogram. Nu vindem bine, sper să fie mai bine în zilele următoare”, se arată plin de speranță Ștefan Florea (61 de ani).

Mai bine să câștige samsarul, decât vecinul

Lipsa de solidaritate între fermierii din Brezoaele este poate cel mai de neînțeles motiv al neajunsurilor localnicilor. Sunt așa de invidioșii unii pe alții, încât nu se pot înțelege pentru a înființa asociații și astfel să aibă resursele de a-și duce singuri varza în piață. „Păi, eu dacă mă asociez cu alții, vine unul și spune că varza lui e mai bună ca a mea? De ce să câștige la fel ca mine?! Apoi, o ducem la piață și azi e un leu și mâine prețul este de 1,1. Care varză a fost dată cu un leu și care cu 1,1? A mea sau a celorlalți? A cui varză se vinde mai întâi și a cui rămâne la urmă nevândută?”, sunt întrebările care îl opresc pe Lucian să se asocieze. Așa că preferă să vândă ieftin, la marginea drumului.

Strada plină, depozitul gol

În localitate este și un depozit de legume, care le-ar permite țăranilor depozitarea verzelor. „Depozitul a fost construit în anii ‚90 de o societate de stat, înființată pentru a permite accesul legumelor pe piețele din București. Acum este închis și urmează să fie scos la vânzare, din ce cunosc”, ne mai spune Marian Cristache.