Am mai fost întrebat pe ce mă bazez susţinînd că există şi acţionează, cînd sună trîmbiţa la Cazarmă, Divizia Presă a Binomului SRI-DNA.

(Continui să invoc Binomul, deoarece nu cred în ruptul capului că Binomul s-a spart, cum încearcă să ne manipuleze fiţele SRI şi cum se zbate să albească SRI Comisia PSD de control parlamentar al SRI. Şi dacă Eduard Hellvig şi Codruţa Kovesi ar fi certaţi, viaţa, prin asta însemnînd Poruncile de la Cotroceni, i-ar obliga să coopereze.) Printre altele, mă bazez pe o constatare. Sînt un mare consumator de presă actuală (deşi interesul meu ca autor de cărţi e să mă ocup doar de presa trecutului). Din 1968, de cînd fac ziaristică, ştiu pe de rost un adevăr al presei independente. Chiar şi jurnaliştii care lucrează la acelaşi trust, patronat de un mogul sau de o organizaţie, n-au cum să scrie la fel. Şi atunci cînd împărtăşesc aceleaşi idei, jurnaliştii independenţi se ceartă unii cu alţii, se ocupă de subiecte diferite, au nuanţe, depinzînd de personalitatea fiecăruia şi diferiră fundamental ca scriitură.

Ziariştii Diviziei Presă a Binomului nu se supun acestei legi a firii gazetăreşti. Pe mine mă amuză să văd cum brusc, la un ordin pe unitate, televiziuni, ziare, site-uri, bloguri scriu toate şi aproape identic despre un eveniment. Prin aproape identic înţelegînd că nu numai că împărtăşesc aceeaşi teză, dar mai mult, împărtăşesc pînă şi aceleaşi formulări. Şi nu e vorba de publicaţie în ansamblu, ci de autori, de regulă, şefi ai publicaţiilor respective, cu salarii de un nivel la care – vorba lui Arghezi- nu se mai pune problema caracterului. O altă trăsătură a celor care fac parte din Divizia Presă constă în faptul că despre un eveniment toţi încep să scrie în acelaşi timp, ca la un semn.

Luni, 27 februarie 2017, pe la prînz, s-a dat publicităţii decizia CCR privind anchetarea Guvernului de către DNA în chestiunea Ordonanţei 13, de fapt, a Ordonanței privind Grațierea, care nici n-a fost dată de guvern. Jurnaliştii independenţi s-au apucat să scrie imediat, reacţionînd fiecare după personalitatea lui.

Unii au scris că DNA primeşte o lovitură atît de mare de la CCR încît şefa DNA ar trebui să demisioneze. Alţii au scris că prin această Decizie CCR readuce puterile statului de drept în situaţia constituţională de delimitare precisă a teritoriilor după tentativa DNA de a fi de toate în România: Parchet, Guvern, Parlament, Presă.

Adversarii Codruţei Kovesi din presă i-au cerut demisia, invocînd Decizia CCR.

Divizia Presă a Binomului a tăcut pînă marţi dimineaţa. De ce?

Comandanţii de la Băneasa nu trimiseseră încă Punctajul!

Aşteptau să vadă cum se dezvoltă subiectul în media şi, cînd au văzut că se invocă Decizia CCR împotriva DNA, au trimis un punctaj constînd în următoarele idei:

1) CCR confirmă în chip periculos superimunitatea miniştrilor.

Un fals tipic Binomului.

CCR n-a pus la îndoială dreptul DNA de a ancheta ilegalitatea în iniţierea şi adoptarea unei Decizii.

CCR a pus la îndoială dreptul DNA de a ancheta oportunitatea unui OUG plecînd de la un denunţ bazat pe simple bîrfe de bucătărie.

2) CCR, condusă de Valer Dorneanu, s-a dovedit avocata Penalilor.

Şo pe CCR şi pe Valer Dorneanu! Ca la un semn, Realitatea tv, Digi tv, Ziare.com, siteurile ofiţerilor acoperiţi s-au năpustit asupra CCR. Pînă mai ieri, CCR era corectitudinea întruchipată.

Pînă mai ieri, adică pînă cînd se manifesta ca o sculă a Preşedintelui. În vara lui 2012, cînd pentru a-l putea suspenda pe Traian Băsescu, Guvernul USL a redus puterile CCR prin Ordonanță de urgență, Divizia Presă a luat foc.

CCR era cea mai importantă instituţie a Statului de drept. CCR era garantul democraţiei. Deciziile CCR erau sfinte.

Acum deciziile CCR sunt dubioase. Acum CCR e o instituţie politizată. Acum CCR e corupţia întruchipată. Acum se cere desfiinţarea CCR sau măcar arestarea membrilor CCR, cu excepția Liviei Stanciu, omul SRI din instituție.

Toată campania dusă în urma Punctajului pe unitate mă face să rîd.

Prin Constituţia revizuită din 2003, CCR a primit puterea de a da decizii infailibile, care nu pot fi contrazise de nimeni, nici de Parlament. Aşa s-a ajuns că ani întregi n-a existat lege votată de Majoritate pe care Opoziţia să n-o conteste.

Referitor la Deciziile CCR privind legile şi regulamentele Camerelor, articol 145 din Constituţia din 1991 prevedea:

„(1) În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) şi b), legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este înlăturată iar promulgarea devine obligatorie.” La Revizuirea din 2003, Deciziile au devenit obligatorii:

„(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sînt suspendate de drept.”

Despre această modificare am scris în zeci de comentarii că e catastrofală.

Mi-am atras ghionturile Diviziei Presă.

Cum adică, solicitam reducerea Puterilor acestei instituții, garantul Constituției, instituției în ajutorul căreia săriseră în 2012 ambasadorul american în România. (Acum nu mai sare!)

Scriam că prin înzestrarea cu puteri de viaţă şi de moarte asupra legilor votate de Parlament, CCR a devenit arbitrul bătăliilor politice din România postdecembristă.

Imposibilitatea ca nici 2/3 din parlamentari să nu poată respinge Decizia CCR despre constituționalitatea unei legi votate de Parlament a făcut ca partidele politice şi preşedintele să conteste în chip automat orice Lege la CCR.

CCR era şi e alcătuită din oameni şi mai ales din oameni trimişi acolo de partidele politice.

Prin urmare, Componenţa CCR a devenit cîmp de bătălie sîngeroasă.

Cîtă vreme deciziile CCR au convenit Sistemului, Divizia Presă a cîntat-o zi şi noapte.

Acum, iată, cînd deciziile nu mai convin Binomului SRI-DNA, CCR e denunţată ca fiind politizată.

Ca să vezi!