Atacurile de multe ori sinucigase la adresa lui Traian Basescu nu aduc puncte in sondaje si nu creeaza bazele unei discutii politice realiste.

Traian Basescu este, fara indoiala, un fenomen. Sau animal politic cum este descris „cu gingasie” de cei care vor sa iasa in evidenta prin criticile aduse cu orice pret fostului comandant de cursa lunga.

Este de bonton sa-l critici pe Basescu pentru ca astfel demonstrezi cat de independent esti, cat de mult iti respecti conditia de jurnalist care nu are mama, nu are tata, doarme cu codul gazetarului sub cap in loc de Biblie. Esti cool, esti rau de rupi lantul, esti adevaratul caine, paznicul democratiei...

La fel de mult ma irita o alta parte a comentatorilor sau analistilor care vad in Basescu un zeu, un om care nu poate fi supus greselii, un Mesia trimis sa salveze acest neam.

Vor exista intotdeaua oameni care vor gasi justificari, care iti vor explica savant ca ceea ce a facut presedintele este bine, minunat, genial chiar atunci cand greseste. „Ce mare lucru ca ti-a scos un ochi?

Fii fericit ca nu ai orbit, iar cu un ochi esti mult mai atent” e silogismul care bantuie aripa basesciana pana la moarte.

Un lucru este cert, pe Traian Basescu nu ai cum sa-l ignori, nu-ti poate ramane indiferent, dar o pozitionare maniheista pro sau contra e contraproductiva, mai ales in presa, dar si in politica. Presedintele trebuie laudat si, eventual, sprijinit cand are dreptate, dar si taxat atunci cand sare calul.

Nu pare mai normala o astfel de pozitie? La prima vedere asa ar fi, dar polarizarea societatii romanesti nu mai permite nuante de gri, analize sau judecati de valoare, ci un raspuns transant: pro sau contra lui Basescu.

Prin discursul si atitudinea sa de serif intransigent care nu ia prizonieri, Basescu a revolutionat viata politica. Dupa cum au recunoscut pana si cei mai mari inamici ai sai, e imbatabil. Atunci la ce atat efort, cand s-a vazut clar ca, intr-o confruntare directa, marinarul spulbera pe oricine?

Un om politic constient, fie el din opozitie sau de la putere - si spun om politic care vrea sa aiba ceva de spus pe termen lung, nu doar sa dea un tun - ar trebui sa-si inceapa strategia cu urmatoarea intrebare: „Cum va arata Romania dupa Basescu?”.

Va fi Romania o tara integrata deplin in Uniunea Europeana? Care va fi scorul euroscepticilor, la ce cota se va afla extremismul care sta sa explodeze? Care sunt proiectele de viitor ale tarii, dar viitorul bazin electoral caruia urmeaza sa te adresezi?

Poti construi ceva in opozitie sau la putere care sa ramana durabil, sa poata deveni o marca politica de succes?

Fara aceste intrebari, atacurile de multe ori sinucigase la adresa lui Traian Basescu nu aduc puncte in sondaje, nu creeaza bazele unei discutii politice realiste. Sunt mici ciupeli, e o lupta de gherila, de uzura, cu nadejdea iluzorie ca - vezi Doamne - electoratul se va plictisi de „modelul Basescu”, de „scandalagiul de la Cotroceni” si va alege o alta cale.

Sperante desarte intr-o tara aflata la portile Orientului, unde, dupa cum spunea Miron Radu Paraschivescu, poti sa te dai peste cap fara sa devii ridicol. Place nu place, un alt ciclu electoral va incepe abia dupa pensionarea lui Basescu de la Cotroceni. Restul sunt povesti sau simple valuri in lighean...

Cititi si: Fara mila