Vaticanul a publicat un document al Congregatiei pentru Doctrina Credintei (CDC) care arunca in aer unitatea crestina la care a muncit atat de mult Ioan Paul al II-lea.
Noua declaratie doctrinala confirma rolul esential al Bisericii Catolice in planul lui Dumnezeu de mantuire si este sub forma de intrebari si raspunsuri. El reprezinta o abordare dura a papalitatii privind crestinismul, in spiritul invataturii Conciliului Vatican II, care sustine ca Biserica fondata de Iisus Hristos „subzista” in Biserica Catolica.
Pe noi, rasaritenii, ne intereseaza din documentul intitulat „Raspunsuri la unele intrebari privind cateva aspecte ale doctrinei Bisericii” si aprobat de Papa Benedict al XVI-lea raspunsurile la intrebarile 4 si 5. Documentul de credinta catolica face o distinctie clara intre Ortodoxie si cultele protestante.
Bisericile Rasaritene, noteaza documentul, „in puterea succesiunii apostolice, au preotia si Euharistia, prin care raman foarte strans unite cu noi”. Comunitatile protestante, pe de alta parte, „nu au succesiunea apostolica in Sacramentul Hirotonirii si, de aceea, sunt lipsite de un element constitutiv esential de a fi Biserica”.
In concluzie, „nu pot fi chemate, dupa doctrina catolica, Biserici in sens propriu”. Textul explica in mod clar faptul ca Bisericile Orientale (ortodoxe) care nu il recunosc pe Papa drept urmas al lui Petru sufera de „o lipsa” si nu sunt decat „biserici particulare”, in timp ce „comunitatile protestante”, care dezvolta o alta conceptie a Euharistiei si a sacerdotiului, „nu pot fi numite Biserici”, se mai spune in acest text.
Adica, pe romaneste si in limbaj neteologic, noi, ortodocsii, nu putem sa fim numiti Biserica, ci particulari, iar mantuirea o putem obtine doar daca trecem la catolicism. La papistasi, cum li se mai spune in popor catolicilor, si daca sarutam, in semn de ascultare, inelul Papei, iar pentru a nu exista dubii iata cum este vazut ecumenismul: „Ca dialogul sa fie cu adevarat constructiv, in afara de deschiderea interlocutorilor este necesara credinta in identitatea religiei catolice”.
Abordarea dura a credintei in viziunea lui Benedict al XVI-lea nu este noua. Inainte de a deveni Papa, Cardinalul Joseph Ratzinger, care detinea functia de presedinte al Congregatiei pentru Doctrina Credintei (CDC), a dat publicitatii in anul 2000 un document identic, „Dominus Iesus”.
Adept al traditionalistilor si sprijinit de Opus Dei, Suveranul Pontif a renuntat in 2006 la titlul papal de „Patriarh al Occidentului”, ceea ce sugereaza clar faptul ca Papa reclama pentru el jurisdictia universala asupra lumii crestine, in contradictie cu jurisdictia patriarhilor ortodocsi asupra propriilor Biserici Ortodoxe. Prin atitudinea sa, Benedict al XVI-lea anunta ca Biserica lui Iisus se gaseste „cu adevarat” si „numai” in Biserica Catolica. Iar el este unicul urmas al lui Petru si vicar al lui Hristos.
Au disparut „bisericile surori” de care vorbea inaintasul sau, acea Europa care respira prin doi plamani - unul catolic si unul ortodox. Pentru actualul Papa, Europa Rasariteana nu este decat un vast teritoriu de evanghelizare, de sute de milioane de crestini, care nu se vor mantui decat trecand la catolicism si recunoscandu-l unic detinator al adevarului. Putem vorbi atunci de prozelitism?
Cititi si: Fara mila