Balthasar Hacquet a fost un medic și naturalist de origine franceză din secolul al XVIII-lea, aflat în slujba coroanei imperiale habsburgice.
Pasionat de botanică, geologie, mineralogie, dar și de cultura și obiceiurile popoarelor întâlnite în incursiunile sale făcute la pas, acesta a publicat o serie de cărți în limba germană cu însemnări de călătorie.
Dintre lucrările sale, în special cea intitulată „Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788. und 1789. durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen” (Nürnberg, 1790-1796) prezintă un interes deosebit, oferind informaţii despre ţinuturile din nord-vestul Moldovei, anexate atunci cu aproape un deceniu în urmă de către monarhia austriacă.
Textul este însoțit de mai multe ilustrații gravate, alb-negru, în parte semnate de artistul german Johann Christoph Pemsel.
Iată două însemnări din Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici, sfârșitul sec. XVIII:
Întâmplare din timpul asediului cetății Hotin
La această încăierare s-a produs un fapt care nu se poate întâmpla decât extrem de rar și pe care l-au raportat ofițerii [austrieci] prezenți în darea de seamă către general.
Cazul era următorul: în timp ce se luptau cele două cete dușmane, rândașii turci au vrut să se strecoare în cetate [Hotin] cu căruțele lor încărcate cu iarbă.
Unul din acești vlăjgani a fost somat de un husar să se întoarcă înapoi ori îl doboară.
Dar cum vlăjganul se legase foarte solemn să nu facă una ca asta, nu a dat ascultare nici unei amenințări și atunci, cel ce îl urmărea i-a retezat capul, din plin galop, dintr-o singură lovitură.
Dar cât a fost de uimit husarul de această lovitură, când a văzut pe vlăjganul fără cap mânând mai departe căruța, ținând și mai departe hățurile în mână cu atâta tărie că alergau caii de zor, iar el a căzut din căruță și a rămas grămadă, abia după două sute de pași, fără a ajunge în mâinile dușmanului.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
