Balthasar Hacquet a fost un medic și naturalist de origine franceză din secolul al XVIII-lea, aflat în slujba coroanei imperiale habsburgice.
Pasionat de botanică, geologie, mineralogie, dar și de cultura și obiceiurile popoarelor întâlnite în incursiunile sale făcute la pas, acesta a publicat o serie de cărți în limba germană cu însemnări de călătorie.
Dintre lucrările sale, în special cea intitulată „Neueste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788. und 1789. durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen” (Nürnberg, 1790-1796) prezintă un interes deosebit, oferind informaţii despre ţinuturile din nord-vestul Moldovei, anexate atunci cu aproape un deceniu în urmă de către monarhia austriacă.
Textul este însoțit de mai multe ilustrații gravate, alb-negru, în parte semnate de artistul german Johann Christoph Pemsel.
Ne puteți urmări și pe Google News
Iată două însemnări din Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici, sfârșitul sec. XVIII:
Întâmplare din timpul asediului cetății Hotin
La această încăierare s-a produs un fapt care nu se poate întâmpla decât extrem de rar și pe care l-au raportat ofițerii [austrieci] prezenți în darea de seamă către general.
Cazul era următorul: în timp ce se luptau cele două cete dușmane, rândașii turci au vrut să se strecoare în cetate [Hotin] cu căruțele lor încărcate cu iarbă.
Unul din acești vlăjgani a fost somat de un husar să se întoarcă înapoi ori îl doboară.
Dar cum vlăjganul se legase foarte solemn să nu facă una ca asta, nu a dat ascultare nici unei amenințări și atunci, cel ce îl urmărea i-a retezat capul, din plin galop, dintr-o singură lovitură.
Dar cât a fost de uimit husarul de această lovitură, când a văzut pe vlăjganul fără cap mânând mai departe căruța, ținând și mai departe hățurile în mână cu atâta tărie că alergau caii de zor, iar el a căzut din căruță și a rămas grămadă, abia după două sute de pași, fără a ajunge în mâinile dușmanului.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
