Preşedintele a dat în judecată un ziarist de la "Cotidianul" şi cere 100 de lei despăgubiri pentru "prejudicii de imagine".

Preşedintele Traian Băsescu are, de câteva luni, o nouă ambiţie: îi dă în judecată pe ziariştii ale căror articole îi produc iritare. După ce lista acuzaţilor a fost deschisă de o jurnalistă de la „Gândul“, Sânziana Ionescu, cu care conflictul s-a încheiat la începutul lunii, prin scuzele adresate lui Băsescu în instanţă, ieri a fost rândul lui Cristian Oprea, de la „Cotidianul“, să se transforme din ziarist acreditat la Palatul Cotroceni în „pârâtul“ preşedintelui.

Băsescu a deschis primul proces împotriva unui ziarist din grupul „Realitatea-Caţavencu“ şi a „trustului lui Vîntu“, invocând că, printr-un articol referitor la dezminţirile sale pe tema trocului PDL-PRM, i s-ar fi vătămat dreptul la onoare şi reputaţie.

Şeful statului cere „despăgubiri civile simbolice“ de 100 de lei şi publicarea hotărârii judecătoreşti definitive în două numere consecutive ale ziarului. Sau scuze, că să renunţe la proces. Băsescu adaugă astfel la precedentul „Iliescu- KGB“, în care fostul preşedinte a dat în judecată ziarul „Ziua“.

„Troc“, „supervizare“, cuvinte sensibile

Potrivit documentelor depuse în instanţă de avocaţii preşedintelui, membri ai Casei de avocatură Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, Băsescu îi impută ziaristului „intenţia de a-i crea o imagine negativă în ochii opiniei publice“.

Ca argumente, sunt invocate pasaje dintr-un articol publicat pe 5 septembrie („Traian Băsescu, deziceri pe toată linia de supervizarea trocului PDLPRM“), în care se sugerează pe alocuri că veridicitatea declaraţiilor de delimitare faţă de aranjamentul PDL-PRM ale şefului statului ar putea fi pusă sub semnul întrebării.

Băsescu invocă „utilizarea cu sens peiorativ“ a termenilor precum „troc“, „supervizare“ şi susţine că prin afirmaţiile „şeful statului a încercat să inducă ideea că are preocupări înalte“ jurnalistul ar fi urmărit „denigrarea“ sa.

„Chiar şi sub aparenta relatare a unei situaţii banale, nu pierde ocazia de a mă denigra“, arată preşedintele în cererea către instanţă, referindu-se la un pasaj în care se relata programul întâlnirilor pe care urma să-l aibă în timpul vizitei la Vatican. Băsescu invocă inclusiv „impactul“ pe care informaţiile publicate l-au avut, aducând ca argumente „acoperirea naţională“ şi cele „22.000 de exemplare vândute zilnic“, deşi articolul a apărut doar în ediţia electronică. „E un text relativ, alb aproape, fără să lezeze onoarea sau demnitatea unui şef de stat“, s-a arătat contrariat de reacţia preşedintelui redactorul-şef al „Cotidianului“, Adrian Ursu, într-o intervenţie la Realitatea TV.

Excepţie cu dedicaţie

Articolul în cauză, implicit semnatarul său, este singurul adus de Băsescu în instanţă pe acest subiect, cu toate că, în presă, inclusiv în „Cotidianul“, au fost publicate mai multe texte pe acelaşi ton. „Este singurul cotidian pe care societatea noastră a primit mandat să-l atace în instanţă pe acest subiect, iar mandatul vizează exclusiv acest articol“, explică avocatul Robert Roşu, de la Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, casa de avocatură care a câştigat în final pentru Băsescu procesul „tigancă împuţită“ la ICCJ.

O lămurire în acest sens a venit, tot ieri, de la Cotroceni. „Procesul vine în contextul unei serii de articole care conţin informaţii neadevărate, redactate de Cristian Oprea“, se arată într-un comunicat în care preşedinţia se angajează să pună la dispoziţia ziarului „un istoric al acestor articole, precum şi al contactelor“ ziaristului cu purtătorul de cuvânt, Valeriu Turcan.

MIRCEA TOMA: „Gestul e disproporţionat“

Chemarea în judecată a unui ziarist a surprins societatea civilă. „Un politician, un şef de stat, în campanie electorală, trebuie să dea dovadă de foarte multă reţinere în relaţia cu presa. Mi se pare foarte ciudat ca un politician să dea în judecată un ziar care îi analizează activitatea politică“, spune Ioana Avădani, preşedintele Centrului pentru Jurnalism Independent. La rândul său, Mircea Toma, directorul Agenţiei de Monitorizare a Presei, vede în text „o doză de tendenţiozitate, de nivel mediu, ceea ce nu înseamnă că e construit cu intenţia de a denigra“.

„În contextul politic pe care îl trăim, gestul preşedintelui este disproporţionat, dar mai puţin periculos decât înjurăturile aruncate asupra ziariştilor. Dar dacă face acest lucru mizând pe influenţa pe care o are statura funcţiei lui asupra instanţei, sigur că e rău. Trebuie să-i spunem totuşi că putea să se păstreze pentru o cauză mai adevărată“, adaugă Toma.