Un bărbat care poate "gusta" cuvinte încă din copilărie a fost declarat de medici că nu are decât o imaginație bogată. James Wannerton din Levenshulme, Manchester, suferă de o afecțiune neurologică numită sinestezie, care duce la stimularea simultană de către creier a mai multor simțuri.

Acest lucru poate face ca oamenii să vadă culori atunci când aud sunete sau citesc cuvinte. În timp ce alții pot vedea forme atunci când aud muzică sau gustă sunete. În cazul lui James, acesta avea doar cinci ani când a observat prima dată această afecțiune - în timp ce se afla în metroul londonez. Își amintește că a simțit gust de rubarbă atunci când a auzit trenurile trecând pe lângă el, în timp ce împărtășea experiențele sale de viață cu Manchester Evening News.

Gust plăcut

Din acel moment, fenomenul a devenit o parte constantă a vieții sale, lăsându-l să guste fiecare sunet sau cuvânt pe care îl întâlnea. Printre acestea s-au numărat și numele membrilor familiei sale, numele mamei sale provocând o senzație de înghețare a creierului, numele tatălui său având gust de mazăre procesată, iar numele surorii sale având gust de iaurt cu coacăze negre. Când a intrat în adolescență, bărbatul în vârstă de 65 de ani a declarat că medicii i-au spus inițial că are o "imaginație bogată" și că inventează această afecțiune. Dar în curând a găsit și alte persoane care erau afectate - dar a spus că afecțiunea a avut un impact masiv asupra prieteniilor și relațiilor sale, jucând un rol cheie în ceea ce privește persoanele cu care a decis să se întâlnească.

El a spus: "În adolescență, când am început să ies cu fete, gustul numelui și al vocii lor a jucat un rol important în atracția generală. Era la fel de important pentru mine ca personalitatea și aspectul lor. Prima mea prietenă avea un gust minunat de pâine proaspăt coaptă."

James a spus că, dacă numele cuiva are un gust oribil, nu îi face plăcere să fie în compania lui, asemănând situația cu a fi în preajma cuiva care miroase neplăcut. "Dacă gustul era dezgustător, asta obișnuia să mă afecteze cu adevărat", a adăugat el. "Era o emoție care mergea cu el.

"Dacă nu-mi place experiența sau gustul vocii sau al numelui lor, este un lucru oribil de spus, dar nu-mi place în mod deosebit să fiu în compania lor. Este ca și cum ai întâlni pe cineva pentru prima dată și are un miros urât."

Problemele cu care se confruntă James

James spune că sinestezia sa nu i-a provocat nicio problemă până când a început să susțină examenele în liceu. Sunetele și mirosurile din jurul sălii de examen au devenit surse majore de distragere a atenției, făcându-l să se chinuie să se concentreze asupra testelor sale importante. La vârsta de 15 ani, el a vorbit cu mama sa și a fost dus la un medic. Acolo, el susține că medicul i-a spus că are o "imaginație sălbatică" și că această afecțiune este ceva de care va scăpa cu timpul. "Aceea a fost prima situație în care am vorbit cu un medic despre asta", a continuat James. "De la vârsta de 15 ani, am lăsat-o baltă. Oamenii spuneau că inventez. Este atât de enervant să ți se spună că inventezi când știi că nu este așa." James a crezut că este singur în experiențele sale unice până când, la vârsta de 21 de ani, a văzut la televizor sfârșitul unui documentar despre sinestezie, scrie Mirror.

"Era o femeie pe plajă care avea culori care îi ieșeau din urechi", a continuat el. "M-am gândit: "Asta seamănă cu mine", apoi mi-am dat seama că era o trăsătură pe care oamenii o studiau în profunzime."

În cele din urmă, James a întâlnit o altă persoană cu această afecțiune la vârsta de 30 de ani. "De la cinci la 30 de ani, am fost practic pe cont propriu", a adăugat el.