Instituția de la Washington estimează că creșterea globală ar urma să depășească, cu greu, 1,7% în acest an. Subfinanțarea investițiilor și insecuritatea alimentară vor continua să slăbească țările cele mai vulnerabile

„Noul an va fi mai dificil decât cel pe care îl lăsăm în urmă. Pe 2 ianuarie, directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva, a deschis balul cu aceste cuvinte sumbre (la postul american CBS). Marți, 10 ianuarie, Banca Mondială, cealaltă instituție majoră din Washington, a urmat exemplul, revizuindu-și serios previziunile de creștere în jos.

Acum se estimează că economia mondială ar trebui să crească cu doar 1,7% în 2023, față de 3% prognozat după 2,9% în 2022. Excluzând perioadele de recesiune, aceasta ar fi cea mai scăzută creștere a ratei de dezvoltare înregistrată în trei decenii. „Această încetinire bruscă este de așteptat să fie larg răspândită, previziunile fiind revizuite în jos pentru 95% din economiile avansate, a căror creștere nu este de așteptat să depășească 0,5% în 2023, și aproape 70% din țările emergente și în curs de dezvoltare”, precizează Banca Mondială.

Este mai pesimist decât Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care prognozează o creștere globală de 2,2% în noiembrie 2022, și decât FMI, care prognozează 2,7% în octombrie 2022. Scenariul nostru central nu prevede o recesiune generalizată, dar fragilitățile sunt de așa natură încât ar fi nevoie de puțin pentru unele țări să se cufunde în el”, adaugă experții Băncii Mondiale, citați de  lemonde.fr.

Criză energetică

În detaliu, zona euro, puternic lovită de criza energetică, nu va fi departe de contracție: în ciuda rezilienței în cazul ocupării forței de muncă, creșterea economică ar trebui să fie zero anul acesta, după 3,3% în 2022. Este puțin probabil ca economia Statelor Unite să crească  mai mult de 0,5% în 2023 – cea mai scăzută rată de creștere fără recesiune din 1970. În cazul Chinei, prognoza este de doar 4,3%. Produsul intern brut (PIB) al tuturor țărilor emergente și în curs de dezvoltare ar trebui să crească cu 2,7%, după 3,8% în 2022.

Această încetinire este în mare parte rezultatul războiului din Ucraina și al consecințelor acestuia – lipsa materiilor prime, chiar dacă prețurile la energie s-au redus în ultimele săptămâni, perturbarea lanțurilor de producție, incertitudini, precum și încetinirea celor trei mari motoare economice ale lumii - Uniunea Europeană, Statele Unite şi mai ales China. „Frâna trasă a economiei Beijingului afectează în principal țările exportatoare de mărfuri, în special cele din Africa și America de Sud, precum și țările din Asia de Est integrate în lanțurile de producție din China”, detaliază instituția.

La încetinirea activității contribuie, în mare măsură, și creșterea ratelor de referință adoptată de marile bănci centrale pentru a reduce inflația. „Ne aflăm într-o configurație pe care nu am mai văzut-o de zeci de ani: o încetinire a economiei globale cauzată de politici economice și bancare”, afirmă Gilles Moëc, economist șef al Axa, referindu-se atât la măsurile monetare, cât și la închiderea economiei chineze, timp de multe luni, ca urmare a pandemiei de Covid-19.

Restrângere monetară

Înăsprirea politicilor monetare, în special în Statele Unite, ar trebui să contribuie cu siguranță la scăderea inflației globale de la 7,6% în 2022 la 5,2%, în medie, anul acesta, estimează Banca Mondială. Dar există atât de multe incertitudini, încât riscul unei erori de politică a băncilor centrale – adică o creștere a ratei mai mare decât este necesar – este mare. Acest lucru ar putea împinge unele țări în recesiune.

Politica restrictivă a Fed (banca centrală americană) a declanșat deja o serie de efecte secundare nocive: atras de randamente mai mari în Statele Unite, capitalul a părăsit în masă țările emergente, unde statele, ca și companiile, au acum dificultăți mai mari în a se finanța. „Investitorii s-au retras din ce în ce mai mult din țările cele mai vulnerabile, unde riscurile de criză financiară sunt în creștere”, rezumă raportul. Cum ar fi Sri Lanka, care speră să semneze curând un plan de salvare cu FMI, după ce a intrat în incapacitate de plată a datoriei externe în primăvara lui 2022. Sau Argentina, care a intrat sub control FMI în martie 2022, pentru a evita neplata.

Deloc surprinzător, cele mai sărace țări vor fi cele mai afectate de încetinire. Până la sfârșitul anului 2024, PIB-ul economiilor emergente și în curs de dezvoltare este încă de așteptat să fie cu 6% mai mic decât nivelul de dinainte de pandemie, în timp ce majoritatea națiunilor industrializate și-au revenit deja. În plus, creșterea venitului pe cap de locuitor în Africa sub-sahariană – căminul a 60% dintre cei mai săraci oameni ai lumii – este estimată să fie în medie de doar 1,2% în 2023-2024. O rată insuficientă pentru a reduce sărăcia – dimpotrivă, ar trebui să crească în continuare.

Ca să nu mai vorbim de insecuritatea alimentară, care a crescut puternic în ultimele luni din cauza creșterii prețurilor, a restricțiilor la exporturile agricole impuse de unele țări și a consecințelor războiului din Ucraina. Aproape 220 de milioane de oameni sunt grav expuși acestui risc în lume, potrivit instituției, subliniind că „cei doi factori principali care alimentează insecuritatea alimentară rămân conflictele și dezastrele climatice”. Totuși, aceste riscuri ar trebui să continue, indiferent de evoluția războiului din Ucraina.

„Nivel ridicat al datoriei publice”

În plus, este de așteptat ca subfinanțarea cronică a investițiilor suferită de țările cele mai fragile să se înrăutățească și mai mult în acest an, „capitalul global fiind absorbit de economiile avansate, care se confruntă cu niveluri extrem de ridicate ale datoriei publice și rate ale dobânzilor în creștere”, subliniază președintele Băncii Mondiale, David Malpass, în introducerea raportului. Este dificilă, în aceste condiții, finanțarea luptei împotriva sărăciei și a încălzirii globale fără ajutorul economiilor avansate.

În sfârșit, Banca Mondială analizează cazul specific al celor mai mici 37 de state, a căror populație este de sub 1,5 milioane de locuitori. Muntenegru, Bahrain, Capul Verde, Seychelles... Trei sferturi dintre acestea sunt insule, un sfert sunt țări cu venituri mari. „Este un grup eterogen, dar toate au în comun faptul că au o economie foarte specializată, de multe ori bazată pe turism, foarte deschisă piețelor internaționale și mai expusă dezastrelor climatice, care provoacă echivalentul a 5% pierderi din PIB pe an” - subliniază autorii. Ca urmare, recesiunile sunt mai profunde, iar tranziția energetică va fi mai delicată acolo decât în ​​altă parte. (Rador)