Congresul extraordinar al PNŢCD a fost convocat, pentru clarificarea situaţiei juridice a partidului, pe 1 octombrie, de Vasile Lupu, preşedinte al Comitetului Naţional de Conducere.

Decizia a fost luată de Biroul Naţional de Conducere legal constituit întrunit la Iaşi pe 27 august. Pe marginea acestui eveniment am realizat un interviu cu Vasile Lupu.

Evenimentul zilei: Aveţi în vedere la congresul extraordinar din 1 octombrie alegerea unei noi conduceri a PNŢCD?

Vasile Lupu: Evident. Însăşi raţiunea organizării congreselor este primenirea conducerilor, cu retragerea celor care nu şi-au realizat obiectivele asumate şi promovarea unor persoane cu şanse in restabilirea structurilor şi readucerea partidului pe scena politică. Iar dacă este vorba de primenire, congresul trebuie să separe pentru totdeauna partidul de numele lui Aurelian Pavelescu. Acest personaj, nu numai că nu a adus nimic bun în partid, dar toţi cei care, în viaţă fiind, au făcut ceva pentru partid sunt convinşi că acest aventurier a epuizat toate căile şi mijloacele pentru a distruge ultima structură de partid.                                                                              

EvZ: În presă au fost vehiculate nume ca Nicolae Noica, Costin Borc sau Marius Bostan pentru viitoarea conducere a PNŢCD. Cât este adevăr şi cât dorinţa unora?

V.P: Adevăr este că fiecare dintre aceste nume şi-au lăsat puternic amprenta pe istoria recentă a partidului. Costin Borc a fost secretarul personal a lui Corneliu Coposu, aşa cum Corneliu Coposu a fost secretarul personal a lui Iuliu Maniu. Cu orice ocazie, Seniorul raporta indeplinirea testamentului personal ce i l-a lăsat unul din cei mai mari oameni de stat ai României, Iuliu Maniu: reactivarea partidului atunci întemniţat de comunişti. „Să nu laşi partidul să moară” a fost ultimul mandat către secretarul său. După patruzeci de ani de teroare comunistă şi spălare de creiere, Coposu a reuşit. Dispariţia prematură a Seniorului i-a readus pe comunişti, e drept, travestiţi, la putere. Mulţi socotim că e rândul lui Costin Borc să ridice steagul naţional ţărănismului.

Înţelegem că trebuie să-şi îndeplinească mandatul in Guvernul Cioloş, dar nu pot crede că moştenirea istorică nu-l apasă. Personal, nu am discutat cu Domnia-sa, dar am reţinut o declaraţie deja făcută public după care, dacă ar fi să reintre într-un partid, acesta ar fi PNŢCD.

Nicolae Noica, a fost de departe cel mai serios ministru al Lucărilor Publice după 1990. L-am văzut pe la televizuni într-o formă excelentă şi simt că-l frământă, ca şi pe noi, viitorul PNŢCD.

La fel, Marius Bostan, dacă a acceptat Guvernul Cioloş, unde a devenit uşor incomod, am presupus că i-a revenit şi gustul politicii. Iar şi pe acest încă tânăr, energic, vertical până la intransigent, care organiza cele mai puternice mitinguri al opoziţiei in anii /91-/96 îl vedem capabil să scoată partidul la liman.

Şi, mai mult decât partidul, de asemenea oameni are nevoie ţara. Aşa că, nu mă indoiesc, dorinţa noastră de reactivare a partidului, spre salvarea ţării, este şi a lor.

EvZ: Dumneavoastră în ce poziţie vă vedeţi în partid?

V.L: Cel mult un consilier pe lângă conducere dacă va fi cine să mă mai asculte. NU voi candida la nici o funcţie in partid şi nici nu aspir la vreo demnitate in stat. Singura structură in care mă văd este Senatul partidului.

EvZ: Mai sunt şanse ca PNŢCD să participe la alegerile parlamentare din acest an? Dacă da, în ce condiţii?

V.L: Din păcate, in nume propriu, partidul nu mai poate participa la alegeri. A avut grijă Aurelian Pavelescu să-i ia această şansă. Dar, restabilit prestigiul şi activitatea în structurile teritoriale, care au început deja să se agite, partidul, cu o conducere nouă, ar putea intra într-o alianţă pe dreapta.

EvZ: Aţi fost un mare luptător pentru restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti, cum comentaţi cele întâmplate, acum, în 2016?

V.L: Românii au început acum să vadă şi să înţeleagă că principala cauză a sărăciei, a exodului populaţiei româneşti, care pune în pericol poporul român în însăşi fiinţa sa este corupţia. Iar fenomenul care a adus corupţia la parametrii de astăzi a fost blocarea restituirii proprietăţlor confiscate de comunişti.

PNŢCD a fost scos din Parlament ca ţara să poată fi furată. Numai aşa au reuşit să taie orice şansă de afirmare economică şi politică românilor din familii de proprietari de drept, cu bunuri dobândite prin muncă cinstită sau cu arma în mână luptând pentru ţară, patrioţi adevăraţi şi nu lătrători de ocazie, activişti de partid, care s-au imbogăţit doar prin jaf şi crimă.

Cum poate fi calificată altfel vânzarea de apă chioară pe milioane de euro ca dezinfectant spitalicesc?! Cum poate fi calificată nepăsarea guvernanţilor la suferinţa miilor de proprietari care mor cu hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile câştigate în douăzeci şi cinci de ani de judecăţi sub cap, fără să-i pese cuiva?!

Administraţia publică geme de prostie, de incompetenţă şi corupţie, justiţia a rămas o poveste, CEDO s-a blocat la dreptatea românilor privind restiturea proprietăţilor, aplicarea legislaţiei funciare a intrat într-o fundătură mai gravă ca la început şi satele au rămas pustii. Tinerii satelor au plecat nu atât din cauza sărăciei cât din cauza nedreptăţii şi abuzurilor.

Eu am hotărât să revin la ţară şi pentru memoria şi spiritul părinţilor mei ţărani am refăcut gospodăria familiei, pe cele 5 ha teren moştenite, cu două vaci, două viţele, trei capre, doi purcei, cinsprezece păsări, un cal şi doi câini ciobăneşti. Aici am cheltuit ce am câştigat cu trei slujbe la oraş şi abia o menţin la linia de plutire. Dar ţărani care să trăiască decent numai din munca pământului n-am cunoscut.  Copii nu mai vezi, până şi biserica-i goală. Şi atunci unde-i satul românesc, care a fost talpa ţării, iar locuitorii lui au scos-o din toate necazurile?

Trăiesc totuşi cu consolarea că din casa părintească privesc la mai marii de alădată care urlau în parlament împotriva legii restituirii şi acum stau la coadă la DNA primind cătuşele pentru miile de hectare pe care şi le-au tras din condei. Dar nici aşa nu-i prinde ruşinea şi au tupeul să dea lecţii de politică, sabotând Guvernul Cioloş în bunele intenţii câte le mai are, prin toate mijloacele.

Din toate acestea, eu văd nevoia de PNȚCD, care, prin propaganda  superspecializată a stângii mafiote, a plătit toată ticăloşia lor. Iar dacă nu cu acest congres, în alt an, în altă conjunctură partidul tot va renaşte. Un partid cu două sute de ani in slujba ţării nu dispare din istorie. Din lupta naţional ţărăniştilor pentru ţară şi pentru dreptate, din miile de ani de puşcărie politică, din miile de vieţi sacrificate şi, la urmă din cenuşa lor, vor odrăsli vlăstare noi,  oameni de ideal, care să slujească ţara cu credinţă.