Într-o sală de muzeu, printre IAR-urile care au umplut istoria aviatică a României ani la rând, stă un avion ciudat de lung şi de suplu. E singura reconstituire fidelă, la dimensiuni exacte, a avionului cu care Henri Coandă apărea la Paris, în 1910, aparat care fura privirile tuturor. Acum 100 de ani.
"Lumea se îngrămădea deasă în juru-i", nota Traian Vuia în "Adevărul" din 6 noiembrie 1910. Şi nu e vorba de patriotism găunos. Iată ce scria şi colonelul francez Georges Espitalier, în numărul din acel an al revistei "La Technique Aeronautique": "Aeroplanul Coandă este unul dintre rarele aparate la care totul e nou, iar modul judicios şi raţional prin care inventatorul iese din făgaşul drumului bătătorit [...] este un motiv destul de puternic pentru a ne decide să examinăm cu atenţie mijloacele pe care inventatorul le pune în lucru la invenţiunea sa". Nici revista britanică Flight nu rămânea indiferentă la aparatul lui Coandă, prezentat în 1910: "un monoplan mare construit în întregime din lemn, la care elicea obişnuită a fost înlocuită cu o tubină, cu dimensiuni remarcabil de mici în comparaţie cu mărimea aparatului". Un "avion nemaivăzut" Cu o istorie a aviaţiei în minte, generalul în rezervă Ion Guzu poate spune acum că, în 1910, a fost "ca şi cum ar ateriza cineva din altă lume cu un avion nemaivăzut". Şi, privind la realizările galopante ale tehnici în ultimele decenii, îşi permite să adauge: "Când primele avioane abia zburau, cineva apărea direct cu o revoluţie". Însă Henri Coandă era cu adevărat un om care a trăit înaintea timpului său. O spunea celebrul Gustave Eiffel, care mergea chiar mai departe, plasând ideile lui Coandă nu cu zece-douăzeci de ani în viitor, ci cu 50. "Acum, îi spunem primul avion cu reacţie. Dar atunci era pur şi simplu un avion cu turbină în loc de elice", spune Ion Guzu. Stând sub replica avionului încercat de Coandă în 1910, actualul director al Institutului Naţional de Cercetări Aero-Spaţiale, Cătălin Nae, spune că obiectul de zbor prezentat în 1910 este doar o piesă de puzzle a fascinantei "lumi Coandă". "În fond, aparatul acesta nu a zburat, dar a arătat lumii altceva, alta idee despre zbor", subliniază el. Un "salt înalt", sfârşit în zidurile Parisului
A fost o încercare de zbor - "un salt înalt", cum îl numeşte Nae - care a sfârşit printr-un picaj la baza zidurilor Parisului. Avionul în ansamblu nu a trecut testul zborului, dar elementele din care era compus deschideau minţi. La muzeu, există un colţ unde sunt prezentate avioanele care luptau în Primul Război Mondial. Dacă un vizitator se uită la acestea din urmă şi întoarce apoi privirea (şi puţin timpul) la Coandă 1910, o să realize diferenţa: aripile fragile şi articulate lăsau loc unora rigide, iar elicea dispărea complet. În timp ce primele avioane păreau nişte cărucioare cu aripi, avionul lui Coandă apare ca un demn strămoş al avionul modern.
Coandă avea 24 de ani la momentul Paris 1910. Nu era însă şi lipsit de experienţă. Proiectase deja un avion-rachetă pentru armata română, în 1907-1908, şi fusese şeful de promoţie al primei Şcoli Superioare de Aeronautică şi Construcţii, de la Paris. Absolvise alte studii în Germania şi Belgia. Un an mai târziu, la vârsta de 25 de ani, avea să fie numit director tehnic al Uzinelor de aviaţie de la Bristol. "Despre aerodinamica avionului se pot spune şi comenta multe", spune Cătălin Nae. "Dar motorul reprezintă cu siguranţă o revoluţie", consideră el. Experimentele lui Coandă, studiate şi astăzi
Ne puteți urmări și pe Google News
Căderea de pe aeroportul Issy-les-Moulineaux, din Paris, a însemnat şi trecerea "în rezervă" a avionului cu reacţie. Peste două decenii, amintirea modelului Coandă-1910 se ştersese, iar americanii au putut să anunţe întreaga lume că au construit primul avion cu reacţie. Ioan Poenaru este student în anul IV la Inginerie Aero-Spaţială, la Politehnica Bucureşti. Pentru el, Coandă reprezintă o pagină de istorie formidabilă. "Chiar dacă americanii ne-au furat invenţia în anii 30, avionul cu reacţie al lui Coandă rămâne primul", spune studentul. Experimentele lui Coandă, care se întind pe o perioadă fabuloasă de timp (anii 1910 - 1980), rămân şi acum în atenţia studenţilor. "Sunt cursuri speciale de reducere a sunetului, de minimizare a zgomotului. Se fac lucrări de licenţă pe tema aceasta". "Nu am reuşit să fim la înălţimea gestului lui Coandă"
Victor Emanoil l-a cunoscut personal pe Henri Coandă şi a făcut parte din echipa care a adus în România, din Franţa, preţioasele brevete ale lui Coandă. Câteva sute. Erau anii când regimul comunist nu îşi mai permitea să îl ignore pe Coandă şi, la cererea inventatorului, a fost primit înapoi în România. El îşi aduce aminte de "revoluţiile" tehnice ale lui Coandă şi explică câteva dintre aplicaţiile efectului Coandă. "Înainte de 1970, toată lumea îşi aminteşte de sunetul scos de termocentrale. Cu "silence Coandă" aproape a dispărut. La Aerostar Bacău şi la Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale mai sunt şi acum două dispozitive formidabile, amortizoare de zgomot pentru motoare de avion", explică Emanoil.
În România comunistă, imaginea lui Coandă a fost folosită din plin. Directorul INCAS, Cătălin Nae, spune că "până la urmă, nici nu a fost rău ca s-a întâmplat aşa". Emanoil îşi aminteşte la rându-i de momentul întoarcerii lui Coandă în România şi de metamorfoza bruscă de la o perioadă "foarte neagră" la una teatral luminată, când Coandă devenea membru al Academiei la solicitarea nomenclaturii. "Să ne gândim ce gest a putut să facă", atrage atenţia Ion Guzu. "Să plece de undeva de unde avea lumea la picioare, avea sute de brevete în Franţa, şi să vină în România", completează el. Însă tot el adaugă că "noi nu am reuşit să fim la înălţimea gestului său". Şi "nu am reuşit" este un timp blând, prezentul ar fi tot la fel de potrivit, poate mai potrivit, spune Emanoil.
Care dă un singur exemplu. "Să ne uităm la soarta bazelor pentru turbine eoliene de la Măneciu şi Sfântu Gheorghe! Au fost abandonate", încheie Victor Emanoil. ANIVERSARE Anul Coandă în România
În 2010 s-au împlinit 100 de ani de la prezentarea avionului Coandă-1910 la Paris. Momentul a fost marcat şi în Parlamentul European, iar preşedintele polonez al Parlamentului, Jerzy Buzek, a dezvăluit un amănunt interesant: "Am studiat efectul Coandă în Universitate. Este un moment foarte important pentru ştiinţă. Dar să vă spun ceva: atunci când l-am studiat, nu se numea aşa, sau pur şi simplu ne era prezentat sub alt nume. Abia după căderea comunismului am aflat că efectul purta numele românului Coandă", a spus Buzek. În România, evenimentul a fost marcat astăzi printr-o prezentare la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti. În lipsa unui onor din partea soldaţilor Armatei Române, invitaţii au fost întâmpinaţi de doi membri ai Asociaţiei "Tradiţia Militară", Marius Marin şi Emil Boboescu, costumaţi în uniforme din Primul Război Mondial. Marţi, 14 decembrie, festivităţile se mută la Institutul Naţional de Cercetari Aerospaţiale "Elie Carafoli", iar miercuri este organizată o sesiune omagială în aula Academiei Române.
În cadrul acestora, veţi afla mai multe despre Henri Coandă, un om cu contribuţii importante în diverse ramuri ştiinţifice, de la aeronautică la medicină. Dacă nu puteţi participa, puteţi arunca o privire peste un articol publicat recent de "Airborne - Romanian Journal of Aerospace Engineering", pe care îl puteţi citi aici.
Recomandările noastre
