Într-un scenariu de război, un inamic potențial nu trebuie decât să „țintească un număr mic de centre de transport din România pentru a paraliza sau a întârzia capacitatea de reacție a forțelor de apărare ale țării”.

Și nu doar a forțelor noastre: absența unei rețele modernizate de transport, adaptată unor necesități infrastructurale de intervenție militară, ar putea avea repercusiuni și asupra vitezei de reacție a aliaților noștri din NATO, care nu vor avea cum să ajungă în timp util pentru a ține piept unei ofensive armate.

Starea jalnică pe acest pilon vital este vizibilă prin faptul că România are doar două autostrăzi utilizabile: București-Pitești și București-Constanța. Numai că „niciuna dintre aceste autostrăzi nu comunică cu cealaltă, deoarece Capitala nu are o șosea de centură terminată”.

Mai mult, subliniază George Vișan, niciuna dintre aceste două autostrăzi nu are un punct de legătură cu un nucleu de transport european.

La capitol feroviar, chiar dacă România deține o rețea bine dezvoltată, are și un handicap pe măsură: uzura căilor ferate, care impune trenurilor o viteză de secol XIX.