Atunci când nutriționistul devine estetician | LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII UNUI MEDIC

Atunci când nutriționistul devine estetician | LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII UNUI MEDIC

Într-o societate în care oricine poate să devină oricând estetician sau nutriționist, s-a atins imposibilul. Un nutriționist a reușit să devină estetician. Cum? Păi, uitați cum. Am tot auzit despre noua și senzaționala metodă de liposucție alimentară.

Care slăbește, remodelează și îndepărtează grăsimea. Toată grăsimea. Rapid. În câteva zile. Și la obezi și la cei care au depozite localizate. Prin această nouă și senzațională metodă: liposucție alimentară. Nu am înțeles cum alimentele pot face liposucție, adică aspirarea grăsimii în exces. Și am început să caut, să văd la ce anume am lipsit în atâția ani de studiu. Și de ce oare eu practic de atâta timp lipoaspirația, pricopsindumă și cu un super mega laser performant, cam unicul pe aici. Laser bun și pentru lipoaspirația asistată laser și pentru tratarea celulitei.

Întrebările curgeau în mintea mea: cum pot oare alimentele pe care le mâncăm să facă ceea ce fac eu în ore și ore de muncă în sală, remodelând corpul, deloc ușor, cu canule și cu laser? Nu am înteles deloc semnificația acestei metode. Așa că am intrat pe site. Și am văzut descrise aceleași diete de slăbit pe care le văd la majoritatea nutriționiștilor. Nu am înțeles nici de ce este folosit termenul de liposucție în acest context, așa că am mers mai departe și, știți cum e… atunci când cauți, găsești. Am aflat că acest termen străin mie din facultate și până astăzi, cu toate congresele la care sunt mereu prezentă, definește liposucția alimentară astfel: „este o metodă neinvazivă de tratament a supraponderabilităţii şi obezităţii, respectiv de reducere a depunerilor de grăsime din organism fără operaţie chirurgicală. Ce are în comun cu liposucţia chirurgicală este doar rezultatul care se obţine întrun timp foarte scurt, fără durere şi exact în zonele cele mai afectate de grăsime sau celulită (stomac, gât, piept, şolduri…).”

Mă rog, „supraponderabilitatea” este mai mult în aer, atunci când, sub acțiunea forței gravitationale crescute, un corp (oricare ar fi el) are o greutate mai mare. Dar probabil că la „suprapondere” era referirea. Dar nu asta ar fi problema, ci faptul că diferența dintre liposucția alimentară și cea chirurgicală este că… remodelarea corpului se obține EXACT în zonele cele mai afectate, dar mult mai ușor. Și, ah, fără durere! Poate că din amestecul de cuvinte sau anagramarea unor litere a ieșit, în final, termenul de liposucție alimentară. Poate că dorinta de a răsări pe piață cu ceva nou reprezintă motivul pentru care a apărut termenul de liposucție alimentară. Și, după foarte multi ani de practică și după și mai multi ani de studiu, mă tot întreb: cum poate un aliment să îndepărteze depozitele de grăsime? Acest lucru nu se poate face decât îndepărtând fizic celulele adipoase. Metodele non-invazive care vizează remodelări ale țesutului gras (masaje cu creme sau cu proceduri externe) pot avea efecte nule sau mici. Și asta pentru că efectul lor este doar de „stoarcere” a acizilor grași din celulă, membrana lor rămânând pe loc. Deci celula va rămâne intactă și se va reface ca formă și ca metabolism imediat ce primește un aport caloric (...). Îmi dorisem să descifrez acest termen străin mie: liposucție alimentară. Și am înțeles la sfârșit că, de fapt, liposucția alimentară este o intervenție estetică vegetală noninvazivă… Și legumele pot fi esteticieni!