Raportul, care poate fi consultat online de câteva zile, conține detalii cutremurătoare. Comisia de anchetă „cu privire la mijloacele folosite de Stat pentru a lupta împotriva terorismului” și-a publicat pe site-ul Adunării Parlamentare concluziile, alături de conținutul mărturiilor culese în cadrul anchetei.

Aproape 200 de ore de interviuri, declarațiile a 190 de martori, printre care se află polițiști, victime sau apropiați ai acestora, pe scurt orice persoană să aducă un plus de lumină în ancheta privind atacul terorist din 13 noiembrie.

Iată de pildă declarația dată în fața comisiei de un tată dspre calvarul suferit de fiul său:

«Mi-au spus (Institutul de Medicină Legală – n.r.) că i-au tăiat testiculele, că i le-au băgat în gură, și că a fost spintecat. Când l-am văzut printr-un geam, întins pe o masă, cu un cearșaf alb acoperindu-l până la gât, mă însoțea o doctoriță psihiatru. Aceasta mi-a zis: „Singura parte a fiului dvs care se poate arăta este profilul lui stâng”. Am constatat că nu mai avea ochiul drept. Când am întrebat de ce, mi s-a răspuns că îi fusese scos, iar partea dreaptă a feței îi fusese zdrobită, de unde și hematoamele grave pe care le-am constatat cu toții când am ridicat trupul.”


Așadar, cei trei jihadiști nu s-au mulțumit să tragă în mulțime și să-i lichideze cu sînge rece pe cei care se târau pe jos, încercând să scape, ci au comis și cumplite acte de tortură și mutilări asupra unora dintre ostatici.

Alți martori vorbesc despre victime spintecate, cu ochii sparți sau scoși din orbite. Unele dintre femei au primit lovituri de cuțit în organele genitale, potrivit președintelui Comisiei, Georges Fenech. Mulți dintre anchetatori au declarat că descoperirea acestor atrocități i-a făcut „să vomite” sau „să plângă”.

Un polițist din Brigada Anti-Crimă (BAC), prezent la teatru în sala atacului, este întrebat dacă și el a constatat asemenea acte de tortură. Aflat în afara teatrului, la adăpost, el a mărturisit că a auzit gemetele victimelor:

„Auzeam oamenii gemând, însă nu puteam merge să-i ajutăm pentru că nu dispuneam de echipamentul adecvat.”

Chestionat pe marginea acestui subiect, prefectul de poliție al Parisului nu a confirmat torturile, dar nici nu le-a infirmat. El a precizat, totuși, că „nici un cuțit sau alt obiect ascuțit, care ar fi permis acest tip de mutilări” nu a fost găsit la fața locului.

Până acum, așadar vreme de mai bine de jumătate de an, nu s-a știut despre aceste atrocități, iar presa franceză este revoltată de mușamalizarea autorităților.

Citește și: