Sau mai bine spus, vor ataca. Ne facem datoria să vă avertizăm că vor urma jurnale televizate de ştiri cu imagini ce nu pot fi vizionate de copii, decât cu acordul părinţilor. Duminică seara, reporterii televiziunilor din România, ne vor arăta cum anume se aplică Legea picnicului.

Sau ce anume va trebui să combată legea anti-grătare. Pentru că este probabil că se va vorbi de lipsa unor norme, ce încă nu au fost elaborate. Sau va fi vorba despre faptul că autorităţile locale încă nu au reuşit să amenajeze spaţiile speciale, dându-şi singure termene de punere în aplicare. Cu alte cuvinte, ne aşteptăm să avem parte de aceeaşi discuţie şi punere în context, a unei legi, poate utile dintr-un punct de vedere, dar repede şi prost înghiţite de societate. O lege adoptată, dar aplicată, aşa, uşurel. Slow!

Sacrificii şi interdicţii

Tot s-a vorbit zilele acestea, despre Biblie, pusă la vânzare alături de o gazetă. Biblia ortodoxă, autorizată sau neautorizată, protestantă sau neoprotestantă. Cu toate conotaţiile, nu intrăm în amănunte, a fost vorba de o îndreptăţită poziţionare a BOR sau despre pro sau contra-prozelitism ? Cu observaţia că de la începuturi, prozelitismul neoprotestant a fost marketing avant la lettre. Am adus vorba despre Sfânt Scriptură, că este o versiune sau alta, pentru că în ea se găsesc, mai ales în Vechiul Testament, sacrificiile animale, aproape la fiecare pagină. Uneori dăm şi peste episoade care culminează cu tentative sau chiar sacrificii umane către Iahve, Domnul sus-pus. Ce mai încolo şi încoace, sacrificare de animale, păgâne, ritualice sau pre-creştine fac parte din cultura umanităţii. Au fost redescoperite de cercetători de-a lungul şi de-a latul Pământului, cu mult timp în urmă. Nu ştim ce se petrecea cu oamenii sacrificaţi, ne scuzaţi, dacă erau gătiţi sau nu. Dar probabil că animalele sacrificate erau preparate culinar. Fierte sau fripte. Sau gătite în mâncăruri. Nu ne imaginăm că vracii sau preoţii mâncau la greu carne crudă. La un moment dat, în această funcţie sau ca vânători, mai înainte, au dat de foc, au pus carnea pe el, sau au pus-o în apă. Şi au experimentat. Oare câte mii de ani ne separă de gătitul modern în bucătărie, cu maşină de gătit, de fierberea cărnii, adăugarea de legume, adică până la friptură, tocană, ciorbă?

Occidentalii se grătărizează sau nu, americanii închisorizează

Circulă un mit că încercarea de a face un grătar, aşa româneşte, cum i se spune la noi, în Germania, Austria, Elveţia, nu ar fi lipsită de peripeţii. Se pare că ei au pe acolo, nişte senzori speciali care avertizează autorităţile, acestea mobilizând imediat la faţa locului, forţe speciale de oprire în faşă o oricărei încercări de barbecue, indecent, în public. În România pasiunea de a da prepara carne la grătar este depăşită doar de incendierea miriştilor. De fiecare dată când dau peste ştiri despre America sau vizionez filme americane având ca subiect şi incendierile, mă mir că ei, acolo, consideră pusul de foc pe ici-colo, faptă criminală. Atât de criminală că suspecţii sunt vânaţi precum cei care au comis omucideri. În România incendierile sunt fapt divers, la care sunt chemaţi pompierii la greu să dea cu apă, că de, dau apă din banii noştri, nu ai incendiatorilor. Care rămân necunoscuţi. Oare ?

Grătarele şi siguranţa alimentelor, au rostul lor

De ce v-am împărtăşit aceste gânduri legate de grătare şi frigere ? Pe de o parte pentru că organizarea de grătare ad-hoc, care lasă în urmă gunoaie şi deşeuri este inacceptabilă. Lipsa de igienă nu este slow food. Trebuie să spunem că prepararea cărnii prin ardere, frigere, coacere, este o descoperire minunată a umanităţii, inclusă în tehnicile culinare de mai peste tot. Dacă omul a descoperit focul şi căldura lui, pe lângă alte minunate utilizări ale sale, l-a pus şi să contribuie la alimentaţia sa. Oare când a fost adoptată căldura generată de foc, ca modalitate de preparare a hranei, a cărnii ? Nu ştim ? Ceea ce ştim, este că, din educaţie, moştenire culturală, cultură gastronomică, folosim focul, căldura iscată de jarul de cărbune, pentru a frige, rumeni, sfârâi, chinui şi prepara carne. De miel, de ied, de vacă, de proc, peşte, după buget, pricepere, pasiune şi împrejurări, pentru a pune capăt, plăcut, postului mare al Paştelui.

Concluzie: moartea bacteriilor e de bine

Carnea trebuie gătită foarte bine, ridicăm mâna “pentru", în favoarea bucătăriei slow, pentru gătitul cu forţe proprii. Gătitul cărnii este important pentru că astfel obţinem plăcere gastronomică şi îndemânare culinară, dar omorâm şi bacteriile. Grătarele bine făcute, sunt parte din practica siguranţei alimentare. Vă urăm Paşte fericit din partea noastră şi a autorităţilor sanitar-veterinare !