J.J. Rousseau: „Dă-le bani și curând vor fi în lanțuri!”

De ce ar trebui să ne mire halul în care a ajuns Europa, sub îndelungata și fructuoasa coordonare a Partidului Popular European? Manfred Weber a postat, sâmbătă, pe Twitter un mesaj prin care își arată susținerea față de cancelarul Austriei, Karl Nehammer, cu privire la situația fluxului de migranți din Austria. În urmă cu câteva zile, șeful PPE susținea, la întâlnirea de la Viena în care a încercat să îl convingă pe cancelarul austriac să voteze pentru intrarea României și Bulgariei în Schengen, că problema migrației nu se va rezolva prin ținerea celor două țări în afara zonei și făcea legătura între veto-ul Austriei și interesul Rusiei de a slăbi UE. 

Este o întrebare pe care, cu siguranță și o pun mulți dintre români.  Om de onoare, Weber, ăsta!

Ca scârba să fie mai atenuată încerci să citești ceva frumos, un autor pe care-l iubești și care îți promite să te poarte pe alte tărâmuri, să uiți, dacă ai putea, de tot ceeace se petrece în jur. Ultimul gând înainte de a deschide jurnalul de lecturi al lui Alberto Manguel este acela că azi, când vorbim, DREAPTA din România este reprezentată de actualul PNL, confiscat de slugile lui Băsescu, despre care pare indecent și să-i și amintești în contextul istoriei României. 

Un ochi aruncat asupra ecranelor tv spun că „Președintele Ucrainei a discutat la telefon cu liderul de la Casa Albă. Volodimir Zelenski i-a cerut lui Joe Biden să îi ofere mai mult ajutor în ceea ce privește siguranța cetățenilor ucraineni, dar și a sistemului critic din Ucraina”. Desigur. Nimic nu e mai odios decât să bombardezi civili, lipsiți de apărare…

”Avocații dezarmării nucleare par să creadă că, dacă și-ar putea atinge scopul, războiul ar deveni tolerabil și decent. Ar face bine să... se gândească la soarta Dresdei, unde 135,000 de oameni au murit în urma unui atac aerian cu arme convenționale.”  spune  Kurt Vonnegut îm celebra ”Abatorul 5”

Vonnegut scrie o cronică atipică a unuia dintre cele mai îngrozitoare momente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: bombardarea Dresdei de către britanici şi americani, în urma căreia au murit o sută treizeci şi cinci de mii de oameni, aproape de două ori mai mult ca numărul celor ucişi de bomba atomică de la Hiroshima. În fața unei soarte prea crude, în fața nelegiuirilor de tot felul, personajul lui, soldatul american Billy Pilgrim,nu are o explicație, ci doar o replică. 

”Așa merg lucrurile”!

Dacă ar fi să mergem puțin înapoi, în timp, ne amintim de un briefing al purtătorului de cuvânt al NATO, Jamie Shea. Bruxelles, 25 mai 1999:

︎Întrebare presă: Dacă spuneți că armata [iugoslavă] are o mulțime de generatoare,atunci de ce privați țara de peste 70% de energie electrică și de alimentare cu apă, pentru că, potrivit dvs., [NATO] lovește doar armata,ținte militare?

︎Răspuns NATO: Din păcate, sistemele de comandă și control depind și de energie electrică. Dacă Milosevic dorește cu adevărat ca cetățenii săi să aibă apă și electricitate, tot ce trebuie să facă este să accepte termenii NATO și vom opri această campanie. Până când o va face, vom continua să atacăm ținte care alimentează armata sa cu energie electrică. Dacă acest lucru are consecințe asupra populației, acestea sunt problemele lui,[a lui Milosevic] nu vina noastră.

Așa merg lucrurile!”

Revenim în timpurile noastre și îl citim pe cunoscutul analist de politică externă, Dan  Dungaciu: „Vine și nota de plată pe comunicarea la războiul din Ucraina. Deci războiul din Ucraina este o discrepanță între percepția publică și ce înseamnă liniile majore de mesaj din televiziunile de mainstream, care va exploda și ea. (…) 70% dintre români sunt în tabăra pragmatică. Vor să se oprească războiul, chiar cu prețul sacrifciilor făcute de Ucraina. 28% vor să continue războiul până la cap. Deci populația României n-are nicio legătură cu mesajul oficial de mainstream.”

Așa merg lucrurile!

Manguel, cel care a scris ”Biblioteca nopții” și ”Istoria lecturii”, are o carte despre propria bibliotecă și titlurile din ea: ”Sfârșitul bibliotecii mele”. Citind-o să vă întâlniți cu Ovidiu, Dante, Cervantes, Lewis Carroll, Kafka, Borges sau Walter Benjamin. O să vizitați legendara Bibliotecă din Alexandria, o să pătrundeți în biblioteci personale și publice, anonime sau celebre, și o să meditați, împreună cu autorul, la dragostea pentru cărți.

Câteva detalii fascinante despre Alberto Manguel

La șaisprezece ani, în timp ce lucra la Libraria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, deja orb la vremea aceea, care l-a rugat să vină la el acasă și să îi citească. Manguel i-a citit vreme de patru ani, până în 1968, relația stabilită astfel între cei doi influențând decisiv destinul tânărului.

Are o bibliotecă de 30.000 de volume. Jurnalul lui de lectură este una din cărțile lui cele mai frumoase. 

Înainte de a deschide cartea, nu poți să-ți alungi un gând. Acela că în ultimii ani, sub PPE, proiectul european a devenit tot mai irelevant. Comisia Europeană și-a depășit atribuțiile, inundată de birocrație, și de suspiciuni de corupție ca în dosarul achizițiilor de vaccin din pandemie, Uniunea Europeană condusă de populari se va prăbuși sub propriile minciuni și tranzacții oneroase.

În recentul ”caz” al României miza este una economică: OMV vrea să forțeze statul român să renunțe la dreptul de preempțiune asupra gazelor extrase din Marea Neagră. Dar și una politică: legăturile dintre cancelarul Nehammer și Vladimir Putin ne țin în afara Europei. 

Fiindcă ”Așa merg lucrurile!”

La adăpostul toleranței unanime, Austria a mers spre refacerea Imperiului Austro-ungar, devenind o veritabilă căpușă a economiilor din Estul postcomunist al Europei, încurajând și Ungaria lui Viktor Orban la demararea acestei acțiuni. Ce se întâmplă cu ”coguvernarea” româno-maghiară a Transilvaniei este relevant. Însă doar pentru cei care nu s-au inclus în cercul trădătorilor…  Mai ales că - devine din ce în ce mai clar -, actul samavolnic al Austriei este legat de interesul de a exploata în beneficiul ei, exclusiv, gazele românești din Marea Neagră. Concluzia, cât ar fi de dură, nu poate fi alta, decât aceea că așa-zisele  ”negocieri” din interiorul UE nu sunt de fapt altceva, decât escrocherii mizerabile, de nivel mare. Câteodată, când banii n-au ajuns unde trebuie, apare și câte un ”caz” de corupție, ca acela al Evei Kaili, dar de ce nici o anchetă asupra Ursulei von der Leyen și afacerea ei de familie, cu vaccinuri???. Dimorcăsi! - cum spune partenerul strategic…

Așa merg lucrurile!

”În dimineața asta la radio” - notează Manguel - , armata lui Bush este la porțile Bagdadului. Soldații forțează pătrunderea în oraș sub stindardul de ”eliberatori„  care scapă Irakul de un dictator înrăit, pentru a institui controlul american în regiune. În aceste circumstanțe, nu există o deosebire morală între figurile de genul  Saddam și Bush. Amândoi sun Agamemnon impunându-și poziția, sigur, că el este instrumentul ales al zeilor, care la rândul lor, îl vor răsplăti personal. Agamemnon este tatăl care acceptă să-și sacrifice fiica, pe Ifigenia, ca să aibă vânt prielnic și să-și ducă flota în Troia. După 

Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai 2003 și a dus la începerea Războiului din Irak, care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii. La invazie au luat parte trupe din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Polonia.

Bush și Blair refuză să asculte cererea de prelungire alocat, solicitată de Hans Blix, inspector al armamentului din Irak. E tot mai limpede că anglo-americanii nu mai au nevoie de o scuză pentru război. (…) În ciuda hotărârii contrare a ONU, americanii au început să bombardeze Bagdadul. La televizor, tot ce se arată este un ecran negru cu izbucniri de lumină care semnifică loviturile rachetelor”.

Ovidius, regele și-a sacrificat iubirea paternă de dragul interesului public. Cam slabă consolare pentru Ifigenia…Bush și Blair refuză să asculte cererea de prelungire a timpului alocat, solicitată de Hans Blix, inspector al armamentului din Irak. E tot mai limpede că anglo-americanii nu mai au nevoie de o scuză pentru război. În ciuda hotărârii contrare a ONU, americanii au început să bombardeze Bagdadul. La televizor, tot ce se arată este un ecran negru cu izbucniri de lumină care semnifică loviturile rachetelor.”

De ce războiul rămâne război, de ce suntem noi sclavii Europei, de ce toată Europa se preface că nu vede toate nedreptățile care ni s-au făcut de 15 ani încoace? De ce stăm în genunchi și asistăm de atîta vreme la spolierea bogățiilor României? De ce, toate astea?

Simplu. Fiindcă ”Așa merg lucrurile!”