Primul dintre invitatii speciali ai actualei editii a festivalului „Anonimul”, regizorul britanic Ken Loach a reusit sa supere o parte a publicului si a participantilor cu ideile sale de stanga. Pe regizorul britanic, care a facut „The Wind That Shakes the Barley” (Palme d’Or 2006) si „Ae Fond Kiss” il supara monopolul american care a transformat filmul intr-o industrie. Astfel, filmele europene, oricat de bune ar fi, n-au sanse, pentru ca nu au banii care sa le promoveze.

Loach a pledat, miercuri, la Festivalul „Anonimul”, pentru protejarea distributiei de filme europene. „Deocamdata, filmul american a castigat piata. Raspunsul nostru ar trebui sa fie unul politic”, a adaugat Loach, care a mentionat doua posibile solutii.

El a sugerat o solutie de inspiratie norvegiana, care ar presupune ca salile sa fie detinute de primarii, iar programarea filmelor sa fie facuta de cinefili, nu de oameni care urmaresc doar rezultatele de box office. O alta solutie ar fi ca „politicienii din Uniunea Europeana sa protejeze cinematografele”.

HOTARAT

„Ma inspira rezistenta oamenilor”

EVZ: Va ganditi atunci cand faceti filme ca optiunile dumneavoastra politice ar putea deranja publicul?
Ken Loach: Daca faci filme, ele se intampla in lumea asta in anumite clase sociale, in familii unde oamenii isi castiga existenta intr-un fel. Asta inseamna ca trebuie sa ai un punct de vedere, o viziune despre lumea in care traiesti, despre cum e organizata. Un artist isi arata viziunea despre toate astea prin tot ce pune intr-un film, aratand chiar acele lucruri care ne fac umani, de la relatia dintre copiii si parinti la relatiile sociale.

Care a fost cea mai interesanta persoana aleasa pentru un rol?
I-am ales pe fiecare dintre ei pentru ca au ceva de oferit, ceva care te intereseaza. Daca ar fi sa aleg o persoana, ar fi cea cu care am lucrat pentru filmul „Ladybird, Ladybird”, in rolul unei femei careia ii sunt luati copiii, pentru ca autoritatile cred ca ea nu e o mama buna. Rolul l-a jucat o femeie din Liverpool, care nu mai facuse actorie, ci stand-up comedy in baruri. Dar a fost extraordinara: foarte puternica, foarte pasionala, foarte vulnerabila si plina de viata.

Pe langa povestile acestor oameni, ce va inspira?
Faptul ca oamenii opun rezistenta, in lume, impotriva cruzimilor de orice fel. Cand ajung in situatii grele, cand sunt oprimati si exploatati, mai devreme sau mai tarziu, se ridica si opun rezistenta. In Nicaragua, am intalnit oameni care au curaj de a se opune raului care li s-a intamplat.

INTERES

Spectatorii se inghesuie la filme

In locul superb, la Sfantu Gheorghe, situat intre mare si Dunare, Festivalul International de Film Independent „Anonimul” face anul acesta valuri in Delta.

Inca din prima zi au sosit la Sfantu Gheorghe participanti ca actorii Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Luminita Gheorghiu, Vlad Ivanov, Ana Maria Marinca. Regizorii invitati special la festival, Cristian Mungiu si britanicul Ken Loach, au ajuns marti in Green Village, complexul de vile si casute de lemn unde sunt cazati participantii.

In camping, de cealalta parte a complexului, forfota mare incepe catre seara, cand turistii veniti majoritatea la festival se intorc de la plaja pentru proiectiile nocturne sau din cele trei sali de cinematograf, unde ruleaza scurtmetraje si lungmetrajele din seara trecuta in reluare. Pe invitatii din strainatate i-a surprins sa vada atata public venit aici, intr-un loc izolat si greu accesibil.

Cel mai des s-a discutat intre participanti despre „Un adevar incomod” / „An Incovenient Truth”, cu Al Gore, si „Exilul” / „The Banishment”, al rusului Andrei Zvyaghintsev, recomandat tuturor drept un film foarte frumos si puternic de Alex. Leo Serban.