Social
Andrei Pleşu explică de ce Constantin Noica n-ar mai fi ales Păltinişul: A devenit un fel de CHERMEZĂ turistică
Dezamăgit de ceea ce a găsit la Păltiniş, Andrei Pleşu povesteşte în stilu-i caracteristic despre degradarea unei staţiuni cândva o oază de linişte şi recreere dar, tot el spune: Nu mergi „în stațiune“ ca să cauți liniștea, ci ca să „socializezi“ vesel, într-o aglomerație cool de „instalații“ sportive (asezonate cu locuri de picnic).
"N-am cum să trec prin Sibiu fără să-mi fac drum pînă la schitul din Păltiniș, lîngă care e înmormîntat Constantin Noica. De la o vreme, drumul acesta îmi face rău. Știu foarte bine de ce dl Noica, doritor de liniște, de singurătate, de răgazul fertil al unei izolări rezonabile, a ales, ajutat de Aurel Cioran, fratele lui Emil, să se retragă la Păltiniș. A preferat să stea într-o cabană confort 3, la 11 grade Celsius pe timp de iarnă, să mănînce la cantina forestieră din localitate și să se plimbe solitar (însoțit, totuși, uneori, de un cîine sau de un prieten) prin împrejurimi, decît să se adapteze la viața de bloc din Berceni și la micile obligații mondene impuse de o metropolă care, în sfîrșit, îl descoperea mirată.
Sînt însă absolut sigur că, dacă ar fi făcut astăzi o vizită la Păltiniș, s ar fi hotărît rapid să caute altceva. Păltinișul de azi e un fel de chermeză turistică. Noii îmbogățiți și unele instituții rentabile l-au înecat în vilișoare și bloculețe, pe drumul spre schit a apărut un zid de beton care să separe vechea pajiște de îngrămădeala de locuințe răsărite alături, stilistica taberei „pionierești“ e ubicuă.
Nu mergi „în stațiune“ ca să cauți liniștea, ci ca să „socializezi“ vesel, într-o aglomerație cool de „instalații“ sportive (asezonate cu locuri de picnic). Noile clădiri imită arhitectura urbană, unele sînt abandonate la jumătate și „decorează“ ambianța ca niște ruine cenușii, lîngă poșta din centru, patriarhală altădată, poți contempla un mic parc de motociclete ultimul răcnet, pentru eventuali clienți care au chef să le închirieze (...).
Drumul care duce din centrul stațiunii pînă la șosea, un drum pe care Constantin Noica își începea plimbarea zilnică, arată ca o mahala desfundată: o colecție de gropi și hîrtoape, de natură să urîțească încă și mai apăsat ambianța deja compromisă prin două-trei blocuri, care par teleportate din cartierele periferice ale vreunui oraș de provincie.
În această nouă întruchipare a sa, Păltinișul evoluează spre un soi de suburbie înghesuită: a devenit, s-ar spune, „Bercenii din deal“. În aceste condiții, nici micul schit lîngă care stă mormîntul filozofului nu putea rămîne în postura discreției duhovnicești.
E epoca marilor catedrale. Prin urmare, lîngă schit, a răsărit o biserică fercheșă, de trei ori mai mare decît el, cu enoriași încă neidentificabili. Cine va urca pînă la ea pentru a participa la liturghie? Încă un produs al smereniei noastre strămoșești!" a scris Andrei Pleşu pe pagina sa de socializare.
Recomandările noastre
