Anca Parghel, învinsă de cancer

Anca Parghel, învinsă de cancer

Artista a încetat din viaţă ieri, la Spitalul Judeţean din Timişoara, doborâtă de cancerul ovarian diagnosticat în urmă cu şase luni. Acum 15 ani, ea învinsese un cancer la sân.

Anca Parghel, o artistă care a demonstrat că poate străbate genuri şi epoci muzicale, s-a stins ieri-dimineaţă, după câţiva ani în care a luptat cu cancerul. Celebra cântăreaţă de jazz a murit la Spitalul Judeţean din Timişoara, doborâtă de cancerul ovarian cu care a fost diagnosticată în luna iunie a acestui an.

Artista, care a împlinit 51 de ani în această toamnă, fusese internată în Clinica de terapie naturistă Nova Vita, din Belgrad, pentru a începe un nou tratament care să-i prelungească viaţa. În cursul zilei de joi, Anca Parghel a fost transportată în stare de inconştienţă de la Belgrad la Timişoara, pentru că medicii străini nu mai aveau cum s-o ajute să scape de durerile cumplite cu care se confrunta.

„A plecat la Belgrad pentru o ultimă încercare de a urma un tratament naturist, dar nu a mai avut timp să-l înceapă. Medicii de acolo au hotărât să o trimită în ţară pentru a-i face un tratament care s-o scape de dureri. Clinica din Belgrad nu era o soluţie de vindecare, ci mai degrabă o încercare de prelungire a vieţii“, a spus Andrei David, managerul casei de discuri Fly Records.

„Ea rămâne vie pentru publicul care a admirat-o“

Artista, născută la Câmpulung Moldovenesc, ne-a părăsit prea devreme, iar lumea muzicală deplânge dispariţia ei. „Era încă tânără şi este păcat, este mare păcat că s-a stins din viaţă. Lasă în urmă doi fii îndureraţi, dar ea rămâne vie pentru publicul care a aplaudat-o şi a admirat-o“, a declarat Aura Urziceanu, una dintre „rivalele“ Ancăi Parghel pe scena marilor festivaluri şi în lumea jazzului internaţional.

„A fost o artistă bună... păcat că oamenii îşi aduc aminte de marii artişti tocmai în asemenea momente“, a spus şi maestrul Johnny Răducanu, vechi colaborator al Ancăi Parghel.

LUPTA CU CANCERUL A fost adusă la Timişoara în stare de inconştienţă

Medicii timişoreni povestesc că artista a ajuns la spital joi seara, după ora 22.00, în stare deosebit de gravă. A fost adusă din Belgrad cu o Salvare, era inconştientă, avea dureri puternice.

După patru zile de spitalizare, medicii sârbi şi-au dat seama că nu mai pot face nimic pentru a o salva. „I-am administrat morfină şi alte calmante pentru a-i face cât mai uşoare ultimele clipe. Alte manevre brutale, cum este resuscitarea, nu îşi mai aveau rostul“, ne-a spus medicul Dorel Săndesc, şeful Clinicii de Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Timişoara.

Familia a încercat să se agaţe de orice speranţă

Artista a fost internată în urmă cu trei săptămâni la Spitalul Elias din Bucureşti, în Secţia de Terapie Intensivă, unde medicii au stabilit că nu se mai poate face nimic, în afara unui tratament paleativ cu calmante. „Familia a hotărât să o transfere la clinica din Belgrad. Erau pur şi simplu dărâmaţi, pentru că era vorba despre utlima sută de metri. Au încercat să se agaţe de orice, doar pentru a o putea salva. Din păcate, cancerul este o boală nemiloasă şi nu se tratează naturist“, ne-a spus cu regret medicul Şerban Marinescu, şeful Clinicii ATI de la Elias.

Boala a lovit-o din nou în vara lui 2008

Anca Parghel suferea de cancer ovarian, în stadiu avansat, cu multiple metastaze. Medicii oncologi spun că era vorba de unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer. Artista a aflat pentru prima oară că are cancer în urmă cu 15 ani, când a fost diagnosticată cu o tumoră la sân, stadiul 3B, o formă destul de avansată de cancer, dar fără metastaze. În urma unei operaţii, a reuşit să înfrângă boala. Aceasta a lovit-o însă din nou, în vara lui 2008, sub forma unui cancer ovarian.

Diagnosticată pentru a doua oară, Anca Parghel era hotărâtă să lupte împotriva cancerului şi să iasă învingătoare, aşa cum a mai făcut-o şi în trecut. De această dată, boala a învins. „Moartea ei ne-a luat prin surprindere, cu câteva zile în urmă ne făceam planuri pentru un viitor single, iar acum facem planuri de înmormântare“, au declarat reprezentanţii artistei.

Medicii spun că artista era predispusă genetic la cancer. A încercat numeroase tratamente în străinătate, în Austria şi în SUA, a fost operată la Maternitatea Bucur din Capitală, a urmat tratamente agresive cu citostatice la Cluj, însă toate acestea nu au putut să o salveze. Tratamentele agresive pe care le-a urmat nu au făcut decât să îi prelungească viaţa.

„Când am văzut-o eu era în situaţie bună, îşi începuse tratamentul şi m-am îngrijit să aibă toate condiţiile cât mai bune. Era veselă şi avea o dorinţă extraordinară de a lupta cu boala. Acum sunt trist de această veste“, a spus medicul Alexandru Irimie, unul dintre doctorii care au îngrijit-o la Cluj. (Mihaela Năftănăilă)

ÎN GALERIA NEMURITORILOR „Una dintre vocile de marcă ale jazzului european“

Anca Parghel se descria cândva drept „unul dintre acele metale care are calitatea de a înnobila aliajul“. Cariera ei este cu adevărat o înnobilare a muzici româneşti şi internaţionale. Dacă ţinem cont de crossover-urile muzicale ale Ancăi Parghel, de nenumăratele ei colaboră ri, de diversitatea muzicii pe care a dăruit-o şi de criticile mai mult decât favorabile de care s-a bucurat în întreaga lume, o preţuim ca pe una dintre nestematele muzicii „made in Romania“.

Critica a considerat mereu că locul Ancăi Parghel este într-o serie de aur din care mai fac parte Maria Tanase, Clara Haskil, Elvira Popescu, Jean Moscopol, Birlic sau alţi artiş ti care au devenit, în ultimul secol, nemuritori.

O recomandă înregistrările sale din ultimul an, „Zamorena“, cu Tom Boxer, dar mai ales excelentele albume de jazz, precum „Indian Princess“ din 1990 sau „Soul, my Secret Place“ din 1987, înregistrate cu trioul Klaus Ignatzek, ca şi „Carpathian Colours“ din 2002, cu improvizaţii unice ale unor melodii tradiţionale şi religioase româneşti. Comparată de critici cu Yma Sumac, Maria Callas sau Ella Fitzgerald, Anca Parghel a urmat cursurile Liceului de muzică din Iaşi, apoi Conservatorul. A predat canto, pian şi improvizaţie la Liceul de muzică din Suceava, în Bucureşti, la Conservator şi, începând din 1980, a susţinut diferite seminarii în Belgia, Bruges, în Germania, în Marea Britanie şi în Republica Moldova.

Considerată „una dintre vocile de marcă ale jazzului european“ pentru vocea sa care depăşea patru octave, Anca Parghel are în palmares peste 15 albume, editate în diferite ţări, precum Austria, Germania, Coreea de Sud sau România, şi distribuite în întreaga lume.

Colaborările Ancăi Parghel sunt multiple şi numără atât nume sonore ale showbizului mondial, precum Gustav Brom, Klaus Ignatzek, Chick Corea, Marsalis, Larry Coryel sau Billy Hart, cât şi o serie de personalităţi din România, precum Mircea Tiberian, Johnny Răducanu, Dan Mândrilă sau Ion Baciu.

În ultimul deceniu, Anca Parghel a cântat alături de talentaţii săi fii, Ciprian şi Tudor, şi a îndrăznit să facă tot ceea ce numai un artist cu potenţialul ei îşi putea permite, respectiv escapade în diferite genuri muzicale, reuşind să dea greutate şi genului pop, precum o dovedeşte albumul „Zamorena“, care a reîntors-o în actualitatea românească şi cu care va rămâne în amintirea tinerilor.

„Într-o viaţă anterioară cred că a fost o trompetă“

Solista, despre care Billy Hart, unul dintre greii jazzului mondial, spunea că „într-o viaţă anterioară trebuie să fi fost o trompetă“, a fost uitată o vreme în România, mai ales că la începutul anilor ’90 s-a stabilit în Belgia, unde a predat jazz la Conservatorul Regal din Bruxelles.

Începând cu anii ’80, Anca Parghel a realizat mai multe înregistrări peste hotare, dar cele mai multe discuri ale sale nu au găsit niciodată drumul spre piaţa românească. Putea fi însă admirată din când în când în concerte „secrete“, într-unul dintre cluburile de jazz ale Bucureştiului.

Cine a avut ocazia să fie în „Lăptăria lui Enache“, la vreunul dintre frecventele concerte pe care le ţinea la începutul anilor 2000 Johnny Răducanu şi să aibă norocul ca Anca Parghel să fie în public, iar după un schimb de priviri cu maestrul să ia microfonul şi să improvizeze pe scenă, a înţeles ceva din geniul artistei. Cei care au avut fericita ocazie de a vorbi cu ea au putut simţi căldura fiinţei sale, au înţeles că succesul nu şi-a căutat în acest caz o „divă“, ci un om încreză tor în cele bune şi frumoase, care-şi iubea viaţa, pe care o numea „o nebunie“, copiii şi nepoţii.

Într-unul dintre ultimele sale interviuri, Anca Parghel recomanda o carte, „The Secret“, din care am înţelege, spunea ea, de ce merită să avem încredere în propriul destin. S-ar înţelege şi de ce Anca Parghel, la cei 51 de ani ai săi, încercată de boală, afirma că se simte ca „nou-născută“.

Vârsta nu o impiedica, ci chiar o încuraja să se apropie de noi proiecte, cum ar fi acela de a face film în calitate de scenarist, dar şi de actriţă. „Sentimentele şi gândurile unui om atrag şi produc întâmplă rile din viaţa acestuia“, spune cartea Rhondei Byrnes şi poate de aceea Anca Parghel a crezut până în ultimul moment al vieţii sale că va învinge cancerul şi nu a lăsat să i se vadă suferinţa. (Traian Danciu)

FAMILIE. Anca Parghel, alături de fiul ei Tudor, cu care a şi colaborat muzical

PRESA ÎN LUME „S-a stins artista cu ochii ce aruncau scântei“

Publicaţii mari din întreaga lume, precum „Le Figaro“, din Franţa, „Der Standard“, din Austria, „The Herald Tribune“, din Statele Unite, sau „Staandard“, din Belgia, anunţau, ieri, moartea artistei. „Micuţa cântăreaţă cu ochii negri aruncând scântei a fost una dintre cele mai cunoscute muziciene din România, comparată frecvent cu diva operei, Maria Callas“, scrie „Herald Tribune“.

„Cunoscută pentru forţa sa morală, Parghel a susţinut concerte în România şi a înregistrat încă un album în ultima lună, în ciuda stadiului avansat al bolii sale“, scria şi ziarul spaniol „Terra Espania“. „Când interpretează Anca Parghel un hit ultracunoscut, precum «Sumertime», îl cântă într-o manieră atât de proprie încât reuşeşte să-l scoată de la el de acasă, din mlaştinile statului Georgia, şi să-l mute în Delta Dunării. Cu vocea ei uşoară, Anca Parghel navighează peste graniţe şi stiluri muzicale“, scria şi „Swining Hamburg“.

Ne puteți urmări și pe Google News