Operațiunea împotriva lui Abu Bakr Al Baghdadi a consolidat activitatea anterioară și capturarea / executarea lui Osama bin Laden dar și executarea, cu ajutorul dronelor înarmate, a unor lideri teroriști în Siria, Irak, Afganistan, Yemen, Magrebul Islamic au creat deja modelul capturării sau executării teroriștilor de calibru în operațiuni fără ieșire pentru liderii de această factură. Închisorile de la Guantanamo și Abu Ghraib, ba chiar și celebrele și mult criticatele programe de capturare, extragere și transfer – rendition programs – au conturat un tablou înfricoșător și menit să elimine orice atracție pentru terorism, deși nu descurajează radicalizarea și motivațiile teroriste jihadiste, care trec dincolo de perspectivele de chin, captură și execuție a teroriștilor în viața lor fizică, totul în așteptarea unei vieți de huzur dincolo de moarte.

Trebuie să ne amintim că, înainte de 11 septembrie, existența unor paradisuri sigure pentru terorism era o realitate. Abu Nidal trăia în Baghdad, sub protecția lui Saddam Hussein, talibanii îi ocroteau pe cei din Al Qaeda lui Osama bin Laden iar accesul în peșterile zonei paștune dintre Afganistan și Pakistan era aproape imposibilă. Azi utilizarea instrumentarului de identificare a accesului la comunicațiile electronice, relocarea interesului și atenției pentru sursele umane infiltrate tradițional în interiorul organizațiilor teroriste și convingerea apropiaților și familiei unor lideri teroriști au dat roade de fiecare dată. Nu mai există impunitate pentru terorism, nu mai există zonă sigură și, chiar dacă țintele cele mai importante și mai valoroase sunt vânate ani la rând, și după 5 ani sunt capturate și ajung în fața justiției, sau își pierd viața.

Este interesantă și abordarea terorismului prin ordinele executive ale președinților succesivi al SUA, care indică captura sau uciderea țintelor, dacă acestea nu pot fi capturate, opun rezistență sau devine prea periculoasă reținerea lor. E o abordare tactică relevantă și transmite, de asemenea, un mesaj major de descurajare. Nu poți scăpa, acesta este mesajul. Nu ajungi să-ți trăiești viața într-o închisoare occidentală modernă dacă faci terorism, ci ajungi în structuri înfricoșătoare prin poveștile (și realitățile) legate de tortura prin simularea înecului sau prin plasarea în zone unde drepturile omului nu sunt respectate. Dacă procedura a fost infirmată și exclusă juridic în SUA, imagologia aferentă joacă un rol important pentru oamenii obișnuiți care evită să fie asociați sau să fie considerați complici ai teroriștilor, fapt ce îngreunează și mai mult viața celor care trec peste aceste limitări din convingere și credință de natură jihadistă.

Învățămintele capturării lui Al Baghdadi sunt și mai importante. Acesta trăia, alături de soțiile sale, îmbrăcați în veste explozibile pentru a nu fi capturați în viață. Mai mult, întreaga relatare romanțată și colorată făcută de către președintele american Donald Trump a avut drept scop să trimită în derizoriu și să radă din memoria colectivă imaginea de erou sau martir al Islamului atribuită lui Baghdadi, prins cu spatele la capătul tunelului, care și-a folosit copiii drept scuturi umane și care s-a aruncat în aer alături de ei din frica de a nu fi capturat. Toată creionarea fricii, a lașității și a impotenței lui Baghdadi au avut această valoare de întrebuințare imagologică, o opțiune care face parte din aceeași serie a descurajării credibile a teroriștilor și a celor atrași de terorism și jihadism, viitori teroriști.

Și imaginea liderului care era responsabil de viața și de moartea prizonierilor și a oamenilor obișnuiți din spațiul Califatului sau din Occident și care intră în panică, e hăituit de câini și prins în capcana unei găuri de șarpe în care s-a ascuns ca să scape repetă celebra imagine a adăpostului subteran în care se afla Saddam Hussein când a fost capturat. Imaginea bărboasă, neîngrijită, speriată care s-a regăsit ulterior pe eșafod, în spânzurătoare, nu este egalată pentru acest tip de învățăminte și precedente decât de cea a lui Ossama bin Laden capturat la el în pat deși se afla într-o zonă care, altfel, ar fi fost sigură, lângă o unitate militară din Pakistan, intangibilă pentru trupele speciale ale SUA.

Și locația unde a fost capturat Al Baghdadi, lângă frontiera cu Turcia în zona de Nord-Est a Siriei, Al Latakia, între radicalii opoziției siriene și între triburile turcomane și arabe, a mai spulberat un mit, cel al bravurii și apărării până la ultima picătură de sânge a celebrului Califat al Daesh/autointitulat Stat Islamic. În timp ce oamenii săi mureau la granița irakiano-siriană unde se afla ultima palmă de pământ controlat direct de ISIS, în martie, Al Baghdadi era la câteva sute de kilometri distanță, în siguranță. Mitul teritoriului controlat de către o organizație teroristă, cât Marea Britanie la punctul său de maxim de dezvoltare, mitul celei mai bogate organizații teroriste s-a spulberat peste noapte. Ar teroriștii din ISIS s-au scufundat și s-au ascuns adânc în interiorul societății sunnite reașezându-se pe bazele structurilor în rețea teroriste clasice ale ISIS, cu atât mai mult acum, după moartea lui Al Baghdadi.

Interesantă este reacția jihadiștilor globali din francizele tip Stata Islamic de jur împrejurul lumii, odată cu moartea lui Al Baghdadi: vom avea o intrare și mai adâncă a responsabililor acestei organizații în subteranele societății, ascunzându-se, sau vor declanșa o suită de atacuri teroriste de răzbunare în Occident? Fuga sau răzbunarea e alegerea? După uciderea lui Bin Laden, Al Qaeda a dispărut total ca brand, iar francizele teroriste au migrat către Stat Islamic.

Astăzi nu mai există alternative, acum, la moartea lui Al Baghdadi. Firește, există un succesor, dar și în cazul Al Qaeda, Ayman al-Zawahiri este invizibil și complet absent după ce a preluat succesiunea, în timp ce fiul lu Bin Laden, Hamza bin Laden, a fost ucis acum o lună și jumătate după acțiuni în care doar profera diatribe la adresa SUA fără a avea acțiuni teroriste sau organizatorice relevante. Cam aceasta ar fi și soarta posibilă a noului lidership al ISIS, cu intrarea în conservare a rețelelor existente și intrarea definitivă în uitare a celei mai terifiante organizații teroriste a lumii.