Dacă e august, ca locuitori ai fostului Bloc Estic vorbim despre invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, în noaptea de 20 spre 21 august 1968.

Atunci, prin forța armelor a fost îndepărtat de la putere autorul reformelor Primăverii de la Praga, Alexander Dubcek. Nicolae Ceaușescu a făcut atunci un gest ieșit din comun, care avea să îl propulseze în politica externă, dar care a adus ”un suflu nou” și în cea internă.

Într-un discurs memorabil a condamnat intervenția armată condusă de sovietici.

S-a spus atunci că acest gest a pus România în pericol de a fi invadată la rândul său și că strategia lui Leonid Brejnev, secretarul general din URSS, era de a ocupa și Iugoslavia lui Iosip Bros Tito.

Peste ani, șeful contraspionajului românesc din acea perioadă, generalul Neagu Cosma, a vorbit, într-un interviu pentru revista Vitralii, a rezerviștilor din SRI, despre cât de reale erau speculațiile privind ocuparea României.

Călin Mihăescu: S-a făcut un plan atunci care mergea până la capăt? Adică: să ne batem cât putem, ce să facem când ne-au bătut, că sunt mai tari şi mai mari, unde ne ducem, şi aşa mai departe…?

NEAGU COSMA: Planul era de ripostă, fără nici o îndoială. Ceauşescu nu a făcut greşeala pe care a făcut-o Dubcek, să spună că dacă ruşii vin îi primim cu flori. Nu! Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe!”

Călin Mihăescu: Şi dacă teritoriul României ar fi fost ocupat total?

NEAGU COSMA: Problema stătea cam aşa: să opunem rezistenţă, conştienţi fiind că nu o să putem să rezistăm prea mult şi până la capăt, pentru că era vorba despre un colos care năvălea peste noi. Dar ne-am fi bătut ca lumea, dacă ne retrăgeam în munţi, citadela aceasta naturală putea să ne apere. Încercam să-i convingem pe sârbi, Tito chiar îşi dăduse acordul, ca la nevoie să ne retragem în Iugoslavia şi să facem front comun, dacă atacă şi Iugoslavia.

Călin Mihăescu: Dar probabil şi Iugoslavia ar fi fost învinsă şi ar fi fost ocupată total?

NEAGU COSMA: Domnule, e foarte greu de crezut că, extinzându-se atât de mult războiul, nimeni n-ar fi intervenit, că s-ar fi uitat lumea la noi cum ne luptăm şi cu asta basta. Păi dacă ocupau România, ocupau Iugoslavia, apoi era clar că ocupau şi Austria, mai ales că şi această ţară făcea parte din planul lor de cuceriri pentru 1968. Cineva reacţiona! Nu neapărat de dragul nostru… Ca dovadă, iată că guvernul englez a luat chestia foarte în serios şi a luat şi o decizie: intervenţia armată. Nu neapărat când ar fi venit ruşii spre Bucureşti, dar când ar fi venit spre Viena, probabil că interveneau.

Deci planul undeva trebuia să se oprească. În afară de aceasta, exista o experienţă a războiului din vremea conflictului partizanilor sârbi cu Wehrmacht-ul. Sârbii erau în stare să reziste mult, fiindcă e vorba de un popor foarte viteaz şi patriot şi de condiţiile naturale: munţii lor le-au permis să reziste ani întregi, când s-au bătut cu nemţii. Divizii întregi au fost imobilizate de partizanii sârbi. Deci chestiunea era să ne batem, să nu admitem invazia, să nu venim cu buchetul de flori, ci să venim cu Kalaşnikovul lor. Ei nu, că avem şi Kalaşnikov-urile noastre, căci mai fabricam armament foarte competitiv. Nu ştiu acum ce se mai fabrică… Deci, asta era chestiunea: în ’68 România era în mare pericol de invazie!