Duminică, 12 mai 2019, la Timișoara, liderul Alianței 2020, Dacian Cioloș, a făcut despre Klaus Iohannis o declarație interpretată de o parte a presei, din motive de căutare cu orice preț și a altor păruieli decît cele dintre PNL și PSD, ca un atac la adresa candidatului și șefului de facto al principalului partid de Opoziție.

Comentînd Declarația sub titlul semnificativ intitulat În timp ce-i făcea lui Klaus Iohannis un masaj, Dacian Cioloș l-a ciupit un pic de bucă, am arătat, în numărul anterior, că doar printr-o exagerare de iarmaroc s-ar putea vorbi de un atac la adresa lui Klaus Iohannis. Mustrarea, sau mai degrabă observația, marcată de preocuparea de a fi respectuoasă la modul absolut, amintind de observațiile pe care i le făceau lui Stalin convivii de chef, se referea, asemenea altora aparținînd lui Dacian Cioloș, la relația dintre președinte și majoritatea PSD. Mai precis, Dacian Cioloș ar fi vrut de la Klaus Iohannis o poziție mult mai dură față de Guvern din perspectiva prerogativelor prezidențiale, ceva în genul unui refuz perpetuu al oricărei propuneri înaintate de Guvern, refuz urmat, eventual, și de o înjurătură de mamă, dacă se poate în românește și nu în nemțește.

Așa cum am arătat, momentul de la Timișoara n-are prin nimic datele unui început de război între Alianța 2020 și Klaus Iohannis. Nici măcar ale unei încăierări. Cu atît mai puțin, nu e vorba de un război declanșat împotriva PNL, principalul concurent al Alianței 2020 în privința voturilor venite dinspre Dreapta.

Cu toate acestea, reacția liderilor PNL a fost promptă. Rareș Bogdan, conducătorul de facto al PNL în bătălia electorală pentru 26 mai 2020, a declarat imediat pentru un site de știri:

„Am auzit declarația domnului Cioloș și cred că ea reprezintă o neclaritate, mai ales că nu există argumente care să susțină ideea pe care a lansato. Președintele Klaus Iohannis este primul președinte care are curajul să refuze Partidul Social Democrat. Este primul președinte care respinge miniștri pe motive de incompetență sau incompatibilitate morală și a dovedit că poate face opoziție eficientă la PSD, sesizînd Curtea Constituțională în cazul proiectelor sau legilor care afectau statul de drept.

Nu a tăcut niciun moment, nu a semnat un pact de coabitare cu social-democrații și nu a încercat nici un moment să negocieze stabilitatea României. De aceea mi se pare că Dacian Cioloș a exagerat. Cu atît mai mult cu cît el știe foarte bine ce înseamnă responsabilitatea pe care o are Klaus Iohannis în privința guvernarii României. Eu nu vreau să intru într-o polemică cu Dacian Cioloș. Trebuie să fim conștienți de faptul că adversarul nostru este PSD și mai sînt multe bătălii de dat”,

Și Ludovic Orban s-a concentrat pe apelul lansat partidelor din Opoziție de a nu se război între ele, altfel spus, de a nu ataca PNL:

„Președintele Klaus Iohannis a declanșat un referendum fundamental. PNL, care e în parteneriat cu președintele Iohannis, susține total acest referendum. Ne așteptăm din partea oricărui cetățean și din partea oricărei formațiuni să sprijine acest referendum. Adversarul politic al Partidului Național Liberal este PSD-ul lui Dragnea și PSD-ul lui Tăriceanu. Îi sfătuiesc pe toți aceea care vor să contribuie la îndepărtarea de la putere a acestui grup infracțional organizat să se mobilizeze, să facă această campanie pentru referendum. Le spun că orice atac împotriva președintelui Iohannis și al PNL, în condițiile în care sîntem angajați într-o bătălie extrem de dură cu PSD-ul lui Dragnea și cu PSD-ul lui Tăriceanu, face bine PSD și ALDE”.

De remarcat în reacțiiile celor doi cîteva note interesante, semnificative însă pentru poziția PNL față de Alianța 2020:

1. Dacian Cioloș n-a făcut nici o referire la PNL. Observația lui îl viza pe Klaus Iohannis. Cu toate acestea, liderii PNL au sărit imediat să-l apere. Nimic surprinzător în postdecembrism, Toate partidele prezidențiale au fost pentru președinți un soi de milițieni gata să fluiere și să dea cu bulanul cînd cineva îndrăznea să nu ia poziție de Drepți la gîndul că există un președinte al României. Strigătul disperat de pe vremea FSN-ismului Nu vă atingeți de Domnul președinte! s-a repetat și în cazul lui Traian Băsescu din partea PDL.

2. Reacția celor doi se definește printro grijă excesivă de a nu ataca, de a nu se crede că PNL e în război cu Alianța DA. Nici măcar academicienii ajunși în faza iminentă a dării în mintea copiilor nu manifestă atîta grijă de a fi politicoși pînă la exasperare într-o polemică zisă și cordială. Prin comparație cu limbajul folosit în răspunsurile date liderilor PSD, formulări gen a exagerat puțin, cred că greșește, sînt grețos de prudente față de Dacian Cioloș. Dacă e vorba de o mustrare, ea se referă la nenorocirea care ar fi stîrnirea luptelor în interiorul Opoziției.

3. Un apel la unitatea Opoziției în jurul PNL, pentru că – zic liderii PNL – partidul lui Klaus Iohannis e angajat într-o bătălie cruntă cu PSD-ALDE. Se pot face multe asemănări cu apelurile la unitatea lagărului socialist în jurul URSS în condițiile luptei duse împotriva capitalismului de partidele comuniste și muncitorești sub conducerea Moscovei.

Față de ce înseamnă o polemică în campania electorală dialogul dintre PNL și Alianță are valoarea unui schimb de amabilități politicoase. E, de fapt, caracteristica relației dintre PNL și Alianța 2020 de a lungul întregului an 2019. N-a fost vorba de nici o polemică, nici măcar cordială. Cîteva vorbe mai tari au fost zise în nume propriu de către persoane fără anvergură din cele două partide.

De ce au răspuns liderii PNL la zicerea lui Dacian Cioloș cu apelul la unitatea Opoziției?

Pentru că liderii PNL se tem de moarte de un război electoral cu Alianța 2020. Principalul adversar al PNL și al lui Klaus Iohannis la alegerile din 26 mai 2019 nu e PSD, ci Alianța 2020. Orice scor bun al Alianței e în defavoarea PNL, căruia noul competitor îi ia din electorat. Pentru ca Alianța să obțină un scor bun la aceste alegeri, ar trebui să se delimiteze de PNL, ba mai mult să-l atace de pe pozițiile unui electorat care vrea oameni noi în politică. Alianța 2020 a stat pînă acum sub umbrela PNL în bătălia cu PSD. Cîtă vreme PNL a păstrat o anume măsură în războiul cu PSD, Alianța a avut de cîștigat prin faptele și declarațiile violente, ieșite din comun, dînd seamă de o radicalitate neobișnuită. PNL a schimbat însă strategia prin aducerea drept cap de listă a lui Rareș Bogdan. În condițiile unui PNL isteric, violent, Alianța rămasă la antiPSD-ism a trecut în plan secund. În materie de zbierat cu clăbuci PNL-ul lui Rareș Bogdan o întrece la scor. Pentru a ieși în prim plan Alianța ar trebui să-și asume un program propriu, de negare a partidelor tradiționale de pe pozițiile unui electorat scîrbit deja de politicianismul românesc. Pe partea Dreaptă a scenei noastre politice, acest politicianism e întruchipat de PNL. Partid vechi, al compromisurilor mizere, concubinat cu toată lumea de pe scena politică, partid al baronilor locali și centrali, partid al oportuniștilor de tip Ludovic Orban sau al mediocrităților de genul Ralucăi Turcan, PNL ar fi trebuit atacat crunt, radical, de Alianța care se vrea întruchiparea unui alt fel de a face politică în post decembrism.

N-a făcut-o pînă acum.

S-a mulțumit să atace PSD din spatele PNL.

O va face?

Dacă ar fi o formațiune pe cont propriu ar fi de așteptat s-o facă, mai ales că sondajele încep să-i fie nefavorabile.

E însă Alianța o formațiune pe cont propriu, ivită drept rezultat al unei nevoi a realului?

Tare mă tem că e și ea o formațiune încazarmată. Să nu ne grăbim însă cu aprecierea.

Pînă la 26 mai 2019 Alianța va putea dovedi electoratului care și-a pus speranțe în ea, speranțele unor generații dezgustate de politicianismul românesc, că e și altceva decît un PNL pe trotinetă.