Într-o dimineaţă a anului 1931, Alexe „Agentul” a sosit în satul Sălcii, cu un poştalion încărcat cu copii. A tras direct la han.
- Dar ce-i cu liota asta? a întrebat din prag cârciumarul, cuprins de o veselie subită.
- Îi duc la Bucureşti, să-i învăţ negustoria.
Băeţii s-au dat jos din căruţă să-şi mai dezmorţească trupurile. Alexe a intrat în prăvălie, a făcut consumaţia de rigoare, apoi a prins să iscodească despre familiile sărace din sat, încărcate de odrasle.
- Aș mai avea nevoie de vreo câţiva copilandri.
Oferea preţ bun... o mie cinci sute de lei de cap pentru tot anul, plus îmbrăcămintea şi grija întreţinerii.
Vestea s-a răspândit cu mare grabă.
Omul nostru dădea bani înainte – cinci sute de lei - sumă care aducea înlesniri de seamă unei gospodării ruinate.
O jumătate de duzină de copii a fost strânsă cât ai bate din palme. Când i-a numărat pe toți, Alexe și-a calculat în gând câștigul care avea să i-l aducă întreg grupul, la încheierea fiecărei zile.
Recomandările noastre
