– Dar ce-i cu liota asta? a întrebat din prag cârciumarul, cuprins de o veselie subită.

– Îi duc la Bucureşti, să-i învăţ negustoria.

Băeţii s-au dat jos din căruţă să-şi mai dezmorţească trupurile. Alexe a intrat în prăvălie, a făcut consumaţia de rigoare, apoi a prins să iscodească despre familiile sărace din sat, încărcate de odrasle.

  • Aș mai avea nevoie de vreo câţiva copilandri.

Oferea preţ bun… o mie cinci sute de lei de cap pentru tot anul, plus îmbrăcămintea şi grija întreţinerii.

Vestea s-a răspândit cu mare grabă.

Omul nostru dădea bani înainte – cinci sute de lei – sumă care aducea înlesniri de seamă unei gospodării ruinate.

O jumătate de duzină de copii a fost strânsă cât ai bate din palme. Când i-a numărat pe toți, Alexe și-a calculat în gând câștigul care avea să i-l aducă întreg grupul, la încheierea fiecărei zile.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE