Pentru savoarea discursului criticului Alex Ștefănescu, de la conferința de presă de marți a Uniunii Scriitorilor din România, am decis să vă prezentăm, fragmente generoase din acesta. Satiră... ad-hoc

Conferința de presă de marți a fost prilejuită de acuzele aduse conducerii USR de membrii Grupului pentru Reforma USR și de „revoluția” acestora, de la finalul săptămânii trecute, când, în urma unei Adunări Generale (fără cvorum, conform criticului Nicolae Manolescu) s-a ales... o nouă conducere a Uniunii. Cum sunteți deja familiarizați cu această mică furtună din sânul breslei scriitorilor români, vă prezentăm câteva fragmente din discursul criticului Alex Ștefănescu, referitor la colegii săi. O satiră savuroasă.

Lipsă de succes

Începe spectacolul: „Unii cunoscuți ai mei se întreabă, și poate și dumneavoastră vă întrebați: dacă totul merge bine la Uniunea Scriitorilor, de ce sunt unii care protestează? Adică ... n-o fi ceva? Bunul simț ne îndeamnă.(...). Care este, oare, explicația psihologică? Există o nemulțumire și chiar o exasperare a scriitorilor, pentru că literatura nu mai înseamnă atât de mult în vremea noastră. Că nu mai are autoritate. Am văzut, de curând, un film cu înmormântarea lui Arghezi. Ceaușescu și încă șapte înalți demnitari comuniști au făcut de gardă la catafalc. Deci, nu numai că au venit, dar au făcut de gardă, nemișcați. Stăteau acolo copleșiți de respect. Iar înmormântarea... alaiul de pe bulevard a avut proporția alaiului care l-a condus pe Corneliu Coposu. Acum scriitorul nu mai contează, decât dacă moare întrun mod spectaculos. De exemplu, dacă faci un atac de inimă în patul amantei. Atunci iese agitație mare,” spunea criticul.

O furtună într-un pahar cu apă sau o mică pată pe obrazul breslei scriitorilor din România?

Talentul nu e distribuit ca ajutorul social

O întâmplare... aproape jignitoare: „Am fost odată la restaurantul scriitorilor, făcând parte atunci din Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor, și patronul de acolo zice: «Aici nu au voie decât scriitorii». Păi, zic: «Eu sunt foarte scriitor, că sunt și în Comitetul Director». Zice: «Nu vă cred, nu v-am văzut pe aici». Deci legitimarea ca scriitor era să fii prezent la restaurantul scriitorilor! Și am fost acolo și am stat la mese cu scriitori care își petrec acolo nu zilele, ci viața. M-am uitat cu bunătate, nu m-am uitat cu dispreț. M-am uitat cu înțelegere. Toți sunt nemulțumiți. Unii pentru că nu au talent. Dar pentru asta ar trebui să se adreseze lui Dumnezeu, care nu distribuie talentul ca pe un ajutor social, ci îl dă unui mic număr de oameni. Alții sunt nemulțumiți de public. Să vedeți cu cât dispreț vorbesc de public! Publicul e de vină: public ignorant, apatic, lipsit de bun gust... și n-au succes. E normal să fii nemulțumit că n-ai succes. Șiatunci stabilesc ei între ei: tu ești genial, tu ești cel mai mare. Succesul a devenit ceva suspect”.

Valoarea cărților

Un nou act:

„Sunt înrăiți de lipsa de succes. Și noi, mulți dintre noi, suntem exasperați de lipsa de succes, dar suntem mai decenți. Adică e un moment în care suportăm... Normal și statistic, din 2.600 de membri ai USR sunt și unii care își pierd controlul, care țipă, care jignesc. Ziariștii, la rândul lor (...) sunt mereu în căutare de subiecte. (...) Îl dă afară pe Radu Aldulescu, care a fost tolerat într-o clădire a Uniunii Scriitorilor, cu o bunătate nejustificată, timp de șase ani, și Uniunea nu mai poate plăti chiria acolo, și apare un articol scris de o domnișoară ziaristă, de altfel foarte frumoasă și cu buricul parțial descoperit, care scrie «Scandal monstruos la Uniunea Scriitorilor. Un mare scriitor, dat afară ». Iată: și dă poze- acesta este frigiderul, acesta este creionul cu care scrie. Zice: «Sunt hotărâtă, mă duc acasă să-i citesc cărțile!» Păi bine, măi fetițo, dacă nu i-ai citit cărțile, de unde știi că e un mare scriitor?! Spun eu - că am îmbătrânit, m-am îngrășat stând și citind mii de cărți - cele mai multe cărți, 90 % din cărțile care apar, sunt proaste! Pentru că așa este distribuția valorii. Bun!”.

Cuvintele licențioase trebuie folosite ... cu grație

Unii dintre membrii Grupului pentru Reforma USR ar fi folosit pe rețelele de socializare cuvinte „suburbane” la adresa conducerii USR. Iar criticul Alex Ștefănescu le face ... analiza.

FOTO: Criticul Daniel Cristea-Enache, președintele USR Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Varujan Vosganian FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

„Și acuma încă ceva. Partea proastă este – cum a zis foarte bine într-un editorial Gabriel Chifu – că discuția cu acești oameni devine imposibilă din cauza modului în care reacționează. De exemplu, dacă Comisia de Monitorizare îl anunță pe Florian Iaru că a fost sancționat cu avertisment, el spune «Atenție! Membri ai comisiei ați p.....o!». Deci ăsta e răspunsul! Ce să mai zici! (Bine, cuvântul m-a tulburat toată viața.). (Hohote de râs) Îi spune lui Adrian Suciu, o ziaristă respectuoasă, sfioasă, că stă de vorbă cu un mare scriitor - ea crede că e un mare scriitor, de unde să știe, dacă nu citește critică literară, să mă citească pe mine, să afle cât de mare scriitor este Adrian Suciu. Știți că am scris o carte despre 250 de cărți proaste. Deci am cel puțin 250 de dușmani care, dacă m-ar prinde, m-ar termina! - și îl întreabă «Totuși, aveți premii ale Uniunii Scritiorilor...?». Răspunsul lui: «Mă doare-n c... de toate premiile!». Este deja trecut și el vorbește ca un adolescent teribilist! Sau i se spune: «Dar care este deosebirea între dumneavoastră și cei care conduc Uniunea Scriitorilor?”. Zice: «Mie mi se mai s....., lor nu!». Și chestii incontrolabile. (Hohote de râs). Altul zice: «Manolescu e un cadavru care pute»; nu e nici cadavru și nici nu pute. Claudiu Comartin zice despre mine – am îndrăznit să spun despre el că este un poet fără valoare - și zice pe Facebook – «Alex Ștefănescu ai f.... un cal în p....! ». De unde? Că ... calul... știam că n-are. Numai cuvinte licențioase folosite fără grație. Să știți că marii scriitori au folosit cuvintele licențioase cu grație. Cuvintele licențioase nu sunt interzise. Folosite cu artă, de la Apollinaire, la Emil Brumaru, sunt pline de farmec.”

Concluzie: „Dumneavoastră ce ați face dacă ați fi în locul unor oameni care conduc Uniunea? Cum să poți trata cu ei? (...) Cum poți să tratezi cu niște oameni care nu respectă nicio regulă a dialogului?”.

Cortina cade.