Albania, Regele Carol I și politica dinastică în Balcani

Albania, Regele Carol I și politica dinastică în Balcani Regele Carol I sursa: facebook Florin Roștariu

Albania, Regele Carol I și politica dinastică în Balcani. Cum a încercat suveranul român să pună o rudă apropiată pe tronul Albaniei?

Albania, Regele Carol I și politica dinastică în Balcani. Cum a încercat suveranul român să pună o rudă apropiată pe tronul Albaniei?

În data de 27 septembrie/8 octombrie, începea Primul Război Balcanic, inițiat de Grecia. Bugaria, Serbia, contra Imperiului Otoman, cu scopul împărțirii Macedoniei printre ultimele posesiuni otomane în Europa. România s-a declarat neutră, deși avea propriile sale planuri.

Albania își proclamă independența. Ce dorea România?

Albania, în ciua religiei musulmane este o țară apropiată organic de România pentru că baza etnică este a illirilor, traci sudici, cu multe elemente asemănătoare tracilor de nord. În plus, aici locuia o importantă comunitate de latinofoni, aromânii. România dorea, în contextul independenței, un stat federal, albanezo-aromân, cu statut pentru aromânii, pe care în 1905, prin fainoasa sa Iradea, sultnul Abdul Hamid al II-lea îi recunoscuse ca națiune disctinctă cu drept de școală, limbă și biserică.

Ne puteți urmări și pe Google News

În plus, Albania mai avea pe teritoriul său, Epirul, regiune de graniță cu Grecia, unde alături de aromâni, trăiau greci și albanezi. Capitala istorică a Epirului era Ioannina, locul unde pașa Ali din Tepelene reușise să conducă o răscoală anti-otomană la începutul secolului XIX. Deși Carol I și regele Constantin al Greciei discutaseră în 1901 la Abazzia problema aromânilor pe care grecii nu-i recunoșteau, regele român considera, fapt detestat de greci că Ioanina trebuia să fie capitala Albaniei. În cele din urmă, asemeni Bucovinei, Banatului, Epirul este azi atât în Albania cât și în Grecia, iar Ioanina este în Grecia. Evident, problema aromânilor nici azi nu e rezolvată.

Războiul balccanic se va încheia cu un tratat preliminar la Londra la 17/30 mai 1913, fiind urmat de un al doilea, în iunie-august 1913, când Bulgaria și-a atacat aliații și România a ripostat, primind prin Pacea de la București din 10 august 1913, Cadrilaterul.

Nepotul Reginei Eliabeta, efemer rege al Albaniei

Albania dorea și ea să intre ca stat independent în galeria statelor conduse de principi europeni, iar Carol l-a propus pe nepotul soției sale, prințul de Wied ca rege, trimițând și o mică trupă românească să-l susțină. Acesta, bun spadasin, bun sportiv, curajos ca militar era un politician slab și nu s-a acomodat, alegând să fugă efectiv în Imperiul German și să accepte viața de curte.

Carol mai avusese o tentativă, rugat fiind de Aleksandr Battenberg în 1887 să unească Bulgaria cu România, dar Carol, ca să nu supere Austro-Ungaria și Germania refuzase.

Așa s-a încheiat mica epopee românească în cadrul independenței Albaniei.