Producția și exportul de opiu, precum și, într-o măsură mai mică, de heroină constituie principala resursă a talibanilor afgani, în ciuda condamnării de către liderul lor religios a traficului de droguri
La un an după dezastrul american de la Kabul, „noii” talibani, acum aflați în mod necontestat la putere, nu au lăsat iluzii cu privire la retorica agresivă a ideologiei lor și la ordinea morală care rezultă din aceasta, prin represiune zilnică. Desigur, ei se prezintă în mod consecvent ca fiind implicați în lupta internațională împotriva terorismului, din cauza conflictului intern pentru putere cu ramura locală a organizației Stat Islamic. Dar regimul de la Kabul continuă să mențină relații strânse cu Al-Qaeda, al cărei lider, Ayman Al-Zawahiri, tocmai a fost ucis printr-o lovitură americană asupra reședinței sale. Există, totuși, o dimensiune crucială în care acești „noi” talibani au rupt cu tradiția predecesorilor lor, care au controlat Kabulul și marea majoritate a teritoriului afgan din 1996 până în 2001: problema culturilor de mac opioid, a cărui cultură a fost interzisă, cu succes, de către mullahul Omar în iulie 2000.
Fatwa de prohibiție
Macul este plantat toamna pentru ca sucul plantei sale, din care provine opiul, să fie recoltat primăvara. Fatwa dată de „comandantul credincioșilor”, așa cum se autoproclamă mullahul Omar, a avut un impact imediat asupra întregului teritoriu taliban, ducând la o prăbușire a producției de opiu în 2001 și, prin urmare, la scăderea fluxurilor piețelor globale de heroină, pentru care Afganistanul era principala sursă de aprovizionare.
Brutalitatea unei asemenea interdicții a contribuit semnificativ la slăbirea susținerii rurale pentru regimul taliban, care s-a dovedit incapabil să reziste mai mult de câteva săptămâni ofensivei conduse de Statele Unite în octombrie 2001. Pe parcursul recuceririi răbdătoare a puterii, de două decenii încoace, „noii” talibani au meditat la lecția consecințelor acestei interdicții asupra bazei rurale a mișcării lor. În regiunile preluate treptat sub controlul lor, talibanii au organizat taxarea culturilor de mac și a traficul de opiacee, fără a prelua direct lanțul de producție a narcoticelor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cei mai importanți baroni ai drogurilor au continuat să colaboreze cu autoritățile din Kabul în timpul „protectoratului” Statelor Unite. Încă din 2006, ONU era îngrijorată de faptul că „Afganistanul trece de la o narco-economie la un narco-stat”. Recordul istoric de 8.200 de tone de opiu produs în 2007 a fost doborât în 2017, cu 9.000 de tone, provenind în principal din zone controlate de guvern. Mai mult, în vara lui 2021, atacul talibanilor asupra celor mai bogate provincii în opiu a grăbit căderea capitalei afgane.
Acum nu se mai pune problema, pentru noii stăpâni ai Kabulului, să se lipsească de profitul uriaș obținut din cultura de mac, mai ales că sancțiunile internaționale și o secetă severă au cufundat deja zona rurală într-o criză de durată. Potrivit ONU, suprafețele cultivate cu mac pentru sezonul 2020-2021 sunt în jur de 177.000 de hectare, iar producția de opiu estimată în 2021 a fost de 6.800 de tone, în creștere cu 8% față de 2020. Tot conform ONU, veniturile din opiacee sunt estimate (în 2021) între 1,8 și 2,7 miliarde de dolari, sau 6 până la 11% din PIB-ul afgan.
Ipocrizia de stat
ONU, din cauza accesului dificil în teren și a lipsei generalizate de transparență a regimului taliban, nu poate evalua în acest moment care sunt zonele cultivate cu mac. Este clar, însă, că talibanii nu au făcut nimic pentru a împiedica campania de cultivare a macului din toamna anului trecut, pentru a prelua, în primăvara lui 2022, veniturile masive din opiu și derivatele acestuia. Datorită conținutului foarte mare de opiu al macului local, Afganistanul acoperă 80 până la 90% din nevoile pieței mondiale de opiu și heroină. Rețelele transfrontaliere de trafic de droguri către Iran și către Pakistan sunt deținute de parteneri istorici ai talibanilor, care le oferă la schimb posibilitatea de a obține arme și de a ocoli sancțiunile internaționale. Abia în aprilie, după ce recolta de opiu era în toi, liderul „suprem” al talibanilor, mullahul Haibatullah Akhundzada a emis un decret prin care „se interzice cultivarea macului în toată țara”. Dar dacă fatwa mollahului Omar din 2000 a avut un efect imediat și spectaculos, anul acesta nu s-a înregistrat nimic comparabil, nici măcar o fluctuație a prețurilor la stupefiante, care de obicei sunt foarte sensibile la acest tip de decrete. Este adevărat că, spre deosebire de liderul politico-militar care a fost mullahul Omar, Akhundzada are doar legitimitate religioasă și și-a dovedit în repetate rânduri incapacitatea de a se impune în fața aripii armate a mișcării. Prin urmare, talibanii se instalează într-o formă de ipocrizie instituționalizată în care pretind că luptă împotriva „păcatului” narcoticelor în timp ce supraveghează și taxează producția și traficul. În acest sens, da, actuala generație a talibanilor ajunși la putere poate părea „nouă”. Dar e greu de crezut că aceasta ar putea fi vreo consolare pentru femeile și bărbații din Afganistan, notează lemonde.fr.
(Traducerea Rador)
Recomandările noastre
