Opinii EVZ
Afacerea filmului cu “traficanţi români de arme”: Cine a scris scenariul şi cine a plătit realizarea ştirii?
Nu mi-am propus să scriu acest editorial în modul tradiţional al ziarului din anii 90: “Evenimentul Zilei a avut din nou dreptate: am spus că miroase a făcătură, arată a făcătură, e jucată ca o făcătură, deci musai e făcătură. Azi o confirmă DIICOT”, referitor la traficul de arme jucat pentru o ştire SkyNews de jurnalişti britanici şi nişte românaşi cu ceva puşti de vânătoare şi mult tupeu.
La ora la care scriu editorialul, avem doar datele DIICOT şi declaraţii neconvingătoare de ieri ale autorului ştirii, după ce ne-a spus pe unde a mai filmat în zone de război pentru a-şi construi numele de şarlatan- dacă se dovedeşte afacerea cu plata protagoniştilor pentru a juca sceneta – şi a-şi prosti publicul.
Omul a plecat brusc în concediu şi doar redacţia vorbeşte cu el şi intermediază interviurile despre afacerea ce miroase a penal pe toată linia, a discreditare şi de ce nu, a închidere a instrumentului media, de asemenea, cum s-a întâmplat cu News of the World. Aşteptăm şi declaraţiile protagoniştilor britanici în faţa autorităţilor de la Londra, eventual cu o comisie rogatorie românească pentru a desface iţele acestui construct. Îmi pare bine că am reacţionat imediat şi am blocat marea sărbătoare a televiziunilor de ştiri – am fost sunat de două dintre ele să intru în direct să comentez, am refuzat şi am avertizat că miroase a făcătură, am văzut filmuleţul şi am scris editorialul pentru EvZ publicat în acea primă zi la ora 13.
Mi-am luat măsuri de precauţie pentru că era o posibilitate ca părţile – pretinşii traficanţi şi ziariştii – să nu fi fost în acord, şi o parte (pretinşii traficanţi) să fi păcălit pe alta din raţiuni necunoscute, deşi această eventualitate descalifica şi jurnaliştii care nu au realizat făcătura sau au continuat să joace şi să difuzeze materialul când s-au prins că e un fals.
Astăzi, la confirmarea DIICOT, am toate motivele să constat adevărul îndoielilor mele şi să mulţumesc colegilor din media de la televiziunile de ştiri care au prins imediat ideea şi au oprit rostogolirea falsului. Salut în primul rând PRO TV, care chiar în acea seară, de la ora 19, e adevărat, a difuzat ştirea corectă, tip BBC, cu condiţionalul optativ bine aşezat în prezentarea filmuleţului celor de la Sky News – pretinşii traficanţi ar fi vândut, ar fi obţinut, etc. De data aceasta cred că merită să ne uităm cu atenţie în propria curte şi să îndemnăm instituţiile media, ba chiar să acţionăm prin intermediul instituţiilor de reglementare, pentru a evita fuga nebună după senzaţional şi magnifierea prin titlu şi expresii a unor fapte neverificate, care se dovedesc componente ale falsurilor sau sunt elemente de război informaţional calificat.
Am studiat, împreună cu colegii mei de la Centrul de Prevenire a Conflictelor, media românească de prim plan pentru cartea “Războiul informaţional. Tipizarea agresiunii informaţionale a Rusiei”, carte în curs de apariţie la editura Institului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Rezultatele şi lecţiile învăţate de acolo ar trebui să fie învăţătură de minte tuturor. Într-adevăr, în lipsă de ştiri, iată cum media românească preia, amplifică și rostogoleşte materiale false cu impact major. E o auto-evaluare necesară în întreaga mass-media pentru a nu pierde definitiv credibilitatea, cu sancţionarea profesională şi juridică, acolo unde este cazul, a celor care merg pe scandal şi umflarea artificială a ştirilor în televiziunile de ştiri şi în site-urile de ştiri.
Nu mai vorbesc despre liota de părerişti necalificaţi chemaţi să comenteze susţinând şi dând parfum de autenticitate ştirii, ba chiar căderea în plasă a unor personaje care au deţinut funcţii în statul român şi au cauţionat făcătura, fără să realizeze la ce se uită. În această evaluare internă ar putea apărea principii şi norme deontologice care să blocheze credibilizarea acestor ştiri şi poveşti dirijate pentru a altera realitatea cu naraţiuni paralele urzite în laboratoarele dezinformării, operaţiunilor psihologice, condiţionării şi recrutării făcute de terţi. Pe de altă parte, cred că investigaţia penală trebuie să fie foarte serioasă şi să meargă până la capăt, pentru că ne priveşte direct. Nu aş vrea să văd instituţii româneşti sau oameni din asemenea instituţii, pe cont propriu, implicaţi în aranjarea unui asemenea episod din alte motive, cu alte scopuri decât le e fişa postului.
Aşa cum blamăm acest tip de jurnalism, şi utilizarea încrederii oamenilor şi a susţinerii faţă de instituţii româneşti pentru diferite manevre şi operaţiuni este la fel de condamnabilă.
De aceea dincolo de responsabilitatea directă a jurnaliştilor implicaţi, a actorilor şi furnizorilor butaforiei pentru punerea în scenă a ştirii cu traficul de arme, vreau să văd şi cine a scris scenariu, de unde i-a venit ideea şi cine este comanditarul unei asemenea ştiri, cine a plătit pentru apariţia ei. Că e din Marea Britanie, Rusia sau din ţară.
Recomandările noastre
