Cunoscutul jurnalist și director editorial al Antena 3 a declarat în emisiunea „Dosare de presă” că cei care „i-au pus” creionul în mână au fost ziariștii Silviu Achim, Sergiu Andon și regretatul Dumitru Tinu.

„Creionul în mână mi l-am pus cumva cu ajutorul domnului Silviu Achim, Dumnezeu să-l ierte, și mi l-a luat din mână domnul Sergiu Andon, care mi-a dat un fel de altă direcție de scriitură. După care mi l-a mai îndreptat o dată și Dumitru Tinu, fie-i amintirea corectă, care m-a scăpat cumva de ceea ce-mi dăduse din pre plin domnul Sergiu Andon.

Acesta avea o construcție a frazei mai barocă, avea un stil de scriitură mult mai greu de urmărit. Domnul Tinu m-a dus mai mult spre simplitatea comunicării, astfel încât să rămână forța ideii mai mult decât stilistica. Și, dintre cele două, cred că am găsit eu, până la urmă, calea mea, că așa se întâmplă. Folosind, repet, ce am învățat de la fiecare dintre ei”, a mărturisit jurnalistul.

Adrian Ursu este unul dintre puținii jurnaliști care a recunoscut public că cei care l-au inspirat în drumul ales au fost, în primul rând părinții săi.

Cel mai mult și cel mai mult, am învățat de la mama mea, profesoară de română, care m-a învățat scrisul corect. De la tatăl meu, la rândul lui absolvent de Filologie, devenit și el jurnalist, cumva, ca și mine. Pe același parcurs care mi-a deschis și pofta de lectură și curiozitatea descoperirilor.

De mic visa să cercetez orice. Și uite că acum am ajuns să cercetăm, din păcate, și dosare și nenorociri din astea cu care ne ocupăm noi, dar să explorăm și partea frumoasă a lumii noastre.

Am avut șansa, în ăștia 29 de ani aproape de presă, și de foarte multe momente absolut extraordinare. Și de asta zic: nu cred că aș face altceva dacă mi s-ar oferi șansa să mă întorc cu 30 de ani înapoi”, a dezvăluit celebrul jurnalist.

„Dacă te scalzi în baia asta de informații zilnic, cumva știi să le asimilezi”

Un ziarist bun nu trebuie să fie doar bine informat, dar trebuie să aibă o extraordinară capacitate de sinteză. Adrian Ursu consideră că și acest lucru se poate învăța, în timp, dacă întâlnești oamenii potriviți, dispuși să te ajute și dacă iubești cu adevărat meseria de jurnalist.

„Dacă te scalzi în baia asta de informații zilnic, cumva știi să le asimilezi, pe de o parte. Pe de altă parte, ai cum să le corelezi cu ceea ce știi de ieri, de alaltăieri, de-acum un an sau 10 ani și faci conexiunile corecte. Pentru că avem exercițiul ăsta format în timp.

Țin minte că noi, la Adevărul, aveam o arhivă, un serviciu de documentare. Mergeam la dulapurile alea mari și căutam, erau fișe făcute pe articole, pe teme. Nu era Google-ul. Cereai „Vreau și eu despre producția de tractoare în România” sau „Crime în plină stradă, în București”, și-ți dădea dosarul pe tema asta. Înainte de Google a existat o doamna Liliana Ivan, la noi.

Și cred că fiecare moment din ăsta, pe care nu-l arzi  – și asta e ceea ce cumva e păcat când te uiți la cei veniți acum în presă, care sar etapele -, îți oferă șansa unei stabilități, a acumulării corecte și a posibilității de a utiliza pe urmă ce ai acumulat.

Dar, mă rog, teoretizăm prea mult și vine realitatea peste noi, care –i crudă și care are, până la urmă, alte cerințe. Că nu mai vrem să ne întoarcem acum la mașina cu aburi, din moment ce s-a inventat kerosenul, între timp. Generațiile noi folosesc alte scule, au alte deprinderi.

(…) Din fericire, mai există și în generația asta legăturile astea bune, care sigur, în mare parte, vin din buna creștere de-acasă și din soiul bun din ei. De asemenea, sunt mulți dintre copiii care au venit în ultima vreme foarte serioși, care au pofta aceea de jurnalism adevărat. Sau care au bucuria cunoașterii pe care n-o mai găsești la mulți dintre cei care se plictisesc la primele două rânduri. Statisticile arată că atenția pe net e de 19 secunde asupra unui subiect. Așa că nu e totul pierdut, să rămânem pe optimism”, a mai spus Adrian Ursu.