Într-o zi furtunoasă din martie 1827, compozitorul german, Ludwig van Beethoven a murit din cauza unei boli de ficat. Imobilizat la pat încă de la Crăciunul precedent, acesta s-a confruntat cu icterul, membrele și abdomenul fiind umflate, fiecare respirație fiind o adevărată luptă pentru el.

În timp ce apropiații săi se ocupau să sorteze bunurile personale ale lui Ludwig, au descoperit un document pe care Beethoven îl scrisese cu un sfert de secol mai devreme – un testament prin care îi roagă pe frații săi să facă cunoscute informațiile despre starea sa de sănătate. 

În prezent, nu mai este un secret pentru nimeni că unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a cunoscut vreodată lumea, avea probleme cu auzul. A fost o ironie pe care Beethoven și-a dorit ca lumea să o înțeleagă, nu doar dintr-o perspectivă personală, ci și medicală. La aproape două secole după moartea sa, o echipă de cercetători au decis să analizeze genetic ADN-ul din mostrele părului compozitorului. 

Problema secretă a lui Beethoven

„Obiectivul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, care includ pierderea progresivă a auzului, în cele din urmă ducând la surditatea funcțională în 1818”, spune biochimistul Johannes Krause de la Institutul Max Planck. 

Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar medicului său personal, Dr. Johann Adam Schmidt. Ceea ce a început ca tinitus la 20 de ani a făcut loc încet la o toleranță redusă la zgomotul puternic și, în cele din urmă, la o pierdere a auzului în tonurile mai înalte, punând capăt carierei sale ca artist. Pentru un muzician, nimic nu poate fi mai tragic. 

Într-o scrisoare adresată fraților săi, Beethoven a recunoscut că s-a simțit „fără speranță”, ajungând inclusiv la gândul de a se sinucide. De la vârsta de 22 de ani, se spune că acesta ar fi suferit de dureri abdominale severe și accese cronice de diaree. Cu șase ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, o boală despre care se crede că ar fi fost responsabilă de moartea sa la vârsta de 56 de ani. 

Relații extraconjugale

În 2007, o investigație asupra unei șuvițe din ceea ce se credea a fi părul lui Beethoven a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut grăbi moartea acestuia. Având în vedere cultura băuturii din vase de plumb și tratamentele medicale ale vremii care implicau utilizarea plumbului, nu este o concluzie surprinzătoare.

Acest ultim studiu dezminte acea teorie, dezvăluind că șuvița de păr nu a fost a lui Beethoven, ci a unei femei. Acest lucru demonstrează că moartea sa a fost rezultatul unei infecții cu hepatită B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroși factori de risc pentru boala hepatică. Cât despre celelalte condiții de sănătate, „nu am putut găsi o cauză pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastro-intestinale”, spune Krause.

O investigație ulterioară care compară cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor de pe linia paternă a lui Beethoven, indică o nepotrivire. „Această descoperire sugerează un eveniment de paternitate extraconjugal în linia sa paternă între concepția lui Hendrik van Beethoven în Kampenhout, Belgia în c.1572 și concepția lui Ludwig van Beethoven șapte generații mai târziu în 1770, la Bonn, Germania”, spune Tristan Begg, un antropolog biologic de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, potrivit Science Alert.