Fondatorul celebrului brand a avansat de la statutul de sătean la acela de "layetier-emballeur" (persoana care se ocupa de bagajele aristocraţiei) al lui Napoleon al III-lea.
Specialiştii în shopping spun că după Anul Nou apare în mod ciudat o febră de neoprit şi anume febra cumpărăturilor, deoarece vine perioada reducerilor. Tot ei sunt aceia care adaugă că, în special femeile suferă de această subită fierbinţeală, ele dorindu-şi multe lucruri, printre care la loc de cinste rămân genţile. Un studiu al Centrului de Cumpărături din Lakeside, Essex, Marea Britanie, arăta că femeile în vârstă de de 30 de ani au schimbat deja 21 de poşete şi îşi cumpără una nouă la fiecare trei luni, având toate şansele ca în cursul vieţii să ajungă la generosul număr de 111! Printre preferatele lor, la loc de cinste se află geanta Louis Vuitton. A avea o asemenea geantă reprezintă un perpetuu "must have", puţini (mai bine zis puţine…) fiind cei care îşi mai aduc aminte că acest brand nu a fost la începuturi sinonim luxului, totul pornind de la... cufere! Responsabil cu bagajele aristocraţiei S-a născut în 1821, în satul francez Jura, şi s-a mutat la Paris la vârsta de 14 ani. Pe drumul de 400 de kilometri pe care a trebuit să-l străbată la picior, Louis Vuitton, căci despre el este vorba, şi-a luat mici slujbe, care i-au asigurat traiul temporar. Din aceste slujbe a învăţat "meserie". S-a lansat într-un domeniu norocos: fabricarea cuferelor. Călătoriile erau la ordinea zilei şi, bineînţeles, de ce avea nevoie omul pe atunci în călătorii dacă nu de cufere? Desigur, a contat imaginaţia, căci producători de cufere erau mulţi, dar nu toţi aveau acel sâmbure de fantezie care aduce succesul. Şi omul nostru, Louis, avea destulă, nu degeaba preferase să aibă Sena cât de cât aproape, pe Sena soseau transporturile speciale de lemn folosite pentru cufere! După ce şi-a făcut un nume pe piaţă, împăratul Napoleon al III-lea l-a angajat pe Vuitton pentru soţia sa, împărăteasa Eugenie de Montijo, ca "layetier-emballeur" - persoana care se ocupa de bagajele aristocraţiei. Şi Sharon Stone are cufăr Louis Vuitton În 1854, Louis înfiinţa primul atelier, creând o "pepinieră" care oferea geamantane elegante, solide, deosebite. Pretenţioase. În 1878, Louis Vuitton şi soţia sa, Emmeline, şi-au stabilit reşedinţa permanentă la Asnières. Nu orice fel de reşedinţă: arhitecţii au folosit "metoda" sticlă şi metal a lui Gustave Eiffel la construcţia ei. În prezent, vechea casă a familiei şi fostele ateliere au fost refăcute la exterior (respectându-se originalul), interiorul fiind modern. Există şi alte locaţii ale brandului, însă atelierele din Asnières reprezintă emblema casei. Aici se creează comenzile speciale (printre care, desigur, şi cufere). Pe lângă reşedinţă şi ateliere tronează Muzeul Louis Vuitton, unde se lăfăie, în toată splendoarea, un exemplar din legendarul trunk-bed: un cufăr în care se află un pat pliant, creat de Louis la cererea exploratorului francez Pierre Savorgnan de Brazza (cel care a organizat mai multe expediţii în Africa). În muzeu se află şi cuferele realizate pentru actriţa Mary Pickford şi pentru Sharon Stone. Sharon chiar a mărturisit la un moment dat că viaţa ei ar fi fost mai săracă fără un asemenea cufăr, dar că "mult mai bine i-ar sta unei asemenea piese într-un muzeu"! Tot aici se află şi Idéal - cufărul perfect, creat în 1905. De ce cufărul perfect? În el puteau încăpea cinci costume bărbăteşti, 18 cămăşi, un pardesiu, lenjerie, patru perechi de pantofi, o pălărie, trei bastoane şi o umbrelă! Strategie de marketing În 1892, locul vizionarului Louis este luat de fiul său, Georges (el a creat monograma LV), la conducere, iar acesta a transformat-o treptat, afacerea extinzându-se la puterea însemnului "LV" bej-ciocolatiu. Sub conducerea lui Georges s-a produs expansiunea pe mai multe pieţe: a hainelor, a parfumurilor, a ceasurilor şi, nu în ultimul rând, a cărţilor de călătorie - nostalgie a cuferelor, secondată de strategie de marketing. Sunt concepute, pe rând, geanta Steamer (1901), este creat modelul Keepall (1930), iar doi ani mai târziu, Noé. Este perioada în care geamantanele sunt făcute dintr-o nouă pânză, în compoziţia căreia intrau inul şi bumbacul, iar vânzările cresc spectaculos. Lui Georges i-a urmat, din 1936, fiul său, Gaston-Louis, care a continuat succesul. Astfel, în 1977, Casa Louis Vuitton înregistra vânzări de 70 de milioane de franci. În 1997, Marc Jacobs devenea director artistic al casei şi dezvolta brandul în lumea modei, fidelizându-şi propriii clienţi (respectiv cei addicted la Jacobs) la marca LV. Au supravieţuit Titanicului? Brandul s-a adaptat de-a lungul timpului. Nu poate oferi numai cufere pentru dive, dacă un client cu buzunare high-over doreşte un mic cufăr pentru trabucul personal, de exemplu. Aceasta nu înseamnă că firma caută profitul cu orice preţ, mulându-se pe toate cererile, dar doreşte să îşi păstreze locul într-o lume câştigată cu greu şi, totodată, greu de câştigat (să nu omitem faptul că este unul dintre cel mai falsificate branduri din lume). Există o "bârfă" care s-a perpetuat de-a lungul timpului. Cum că singurele bagaje care au supravieţuit naufragiului Titanicului au fost cuferele lui Louis Vuitton! Oricum ar fi, "bârfa" e minunată, cu toate conotaţiile sale elegante, luxoase şi... morbide, şi te face să te gândeşti la câte cufere cu iniţialele consacrate se află prin lume, prin cine ştie ce mansarde uitate de vreme... RENAŞTERE Emblema cu tendinţă victoriană Imprimarea emblemei (caprifoi, flori şi monograma LV) pe genţi pornea din tendinţa victoriană de a folosi desene japoneze şi orientale ca ornamente. În 1910, firma îşi deschisese deja sucursale în New York, în Bombay, în Buenos Aires şi Londra. După Al Doilea Război Mondial (în care firma a avut nefericita inspiraţie să colaboreze cu naziştii, confecţionând 2.500 de busturi ale mareşalului Pétain), Louis Vuitton, nepotul marelui Louis, dă tonul renaşterii firmei din propria cenuşă. În această perioadă, designerii au proiectat mai multe produse din piele, de la mici săculeţe şi portofele, la genţi mari de voiaj.
1821 este anul în care s-a născut Louis Vuitton, în satul francez Jura. S-a mutat la Paris la 14 ani, iar distanţa de la satul natal la metropolă a parcurs-o pe jos