Evenimentul Zilei > Actualitate > Aberațiile din manualele de Educație pentru sănătate. Ce învață elevii despre hărțuirea sexuală
Aberațiile din manualele de Educație pentru sănătate. Ce învață elevii despre hărțuirea sexuală

Aberațiile din manualele de Educație pentru sănătate. Ce învață elevii despre hărțuirea sexuală

„Evenimentul zilei” continuă incursiunea în conținutul opționalului Educație pentru sănătate. De data aceasta abordăm capitolul despre hărțuire și violență.

Din gimnaziu, elevii sunt învățați ce înseamnă violența și hărțuirea. Doar teoretic, însă, pentru că practic în niciun manual nu se face analiza unor situații de abuz și nici nu se indică tipuri de reacții pe care elevii ar trebui să le aibă vizavi de astfel de comportamente.

Astfel, în manualul Editurii Corint, pentru clasele V-VI, sunt exemplificate diferitele cazuri de violență și abuz. Redăm textual unul dintre ele: „Se întâmplă adesea ca un copil, în timp ce se îndreaptă spre școală, să fie atacat de un altul dintr-o clasă mai mare (care profită de faptul că e mai «voinic») și care «cere» micuțului cu ajutorul «pumnului sau palmeie » să-i dea mâncarea, lucruri personale (sic!) sau banii pe care îi deține. Dacă agresorul este foarte violent, copilul se poate alege cu mâna ruptă sau alte vătămări ce pot afecta starea lui fizică”. Elevii află, așadar, ce li se poate întâmpla, dar nu sunt învățați cum să reacționeze.

Care sunt atingerile nepotrivite?

Nici când vine vorba despre violență sexuală situația nu este alta. Manualele pentru clasele primare sar peste subiect, iar în cele de gimnaziu nu li se spune, concret, copiilor care sunt acele atingeri nepotrivite și de către cine ar putea fi ele făcute, pentru a ști când anume să-și pună semne de întrebare privind statutul lor de potențială victimă. Nici tehnicile, pretextele folosite de hărțuitori și pedofili pentru a-i atrage nu sunt detaliate (de exemplu: li se poate propune să caute împreună cățelul, să se pretindă că îi duc într- un loc special sau să fie mințiți că sunt prieteni ai părinților).

Manualele se rezumă la a-i îndemna pe elevi să nu accepte bomboane de la străini și să evite acele situații care i-ar putea pune în pericol. Sfaturile servite sunt de genul: „Nu te juca în locuri retrase”, „Nu umbla noaptea pe stradă”, „Nu-ți alege prieteni care te pot expune la abuzuri (manual pentru clasele V-VI). Hărțuirea pe Internet, mai ales cea prin intermediul rețelelor de socializare sau a site-urilor pentru copii, nu este nici ea abordată, poate și pentru că multe din manuale au fost tipărite între 2005 și 2008, când fenomenul nu avea o asemenea amploare.

Habar n-au cui să se adreseze

Ca tacâmul să fie complet, informații despre persoanele la care elevul ar putea cere ajutor sau despre instituțiile la care ar trebui să apeleze sunt fie foarte sumare, fie lipsesc cu desăvârșire. „Elevii nu exersează abilități esențiale de comunicare eficientă și tehnici de comu nicare pentru a rezista hărțuirii. Sursele relevante de ajutor, în interiorul sau în afara şcolii, în situaţii de hărţuire sexuală nu sunt abordate, cu o singură excepţie, un manual în care se specifică faptul că în această situaţie copiii se pot adresa familiei, diriginţilor sau pot căuta un poliţist pe stradă”, comentează dr. Borbala Koo, președintele Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală.