Pe 10 mai 2017, Mişcarea pentru Regat şi Coroană a înregistrat la Parchetul General  o sesizare prin care-i cere “să efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea împrejurărilor concrete, pentru stabilirea făptuitorilor, a vinovăţiei, a răspunderii penale şi civile, după caz, şi a înlăturării consecinţelor decurgând din actele criminale care, dupa 06 martie 1945, au determinat răsturnarea ordinii constituţionale a ţării la data de 30 Decembrie 1947, determinând aservirea ţării unei puteri străine ostile şi Armatei URSS de ocupaţie, sub care s-a instaurat dictatura comunistă în România.

După 1989, despre întâmplările din urmă cu 70 de ani au depus mărturie mari personalităţi ale României, care arată că a fost vorba de acţiuni ale comuniştilor total lipsite de legitimitate şi criminale.

Mărturia lui Corneliu Coposu

La ordinul Moscovei, guvernul comunist al lui Petru Groza s-a prezentat la Palat şi, înarmaţi cu pistoale, l-au forţat pe Rege, prin şantaj şi ameninţare, să semneze actul de abdicare. I-au pus în vedere că, dacă refuză să semneze sub presiune acest act, peste o mie de studenţi arestaţi pentru manifestările lor anticomuniste şi promonarhiste, care erau ţinuţi ostatici, vor fi imediat împuşcaţi şi se va declanşa un război civil, pentru care răspunderea morală îi va reveni Regelui Mihai. În faţa acestei situaţii, pentru a evita vărsări de sînge şi sacrificarea ostaticilor selecţionaţi din vîrfurile elitei româneşti a studenţimii, Regele a semnat actul de abdicare. Odată cu abdicarea Regelui, adică la începutul anului 1948, drumul spre comunizarea României a fost deschis”,  spunea Corneliu Coposu, pe 20 august 1994, într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea.

Explicaţiile lui Neagu Djuvara

La rândul său, Neagu Djuvara susţinea, într-un interviu acordat pentru filmul Dinastia. Ultimul rege. Abdicarea, difuzat pe 30 decembrie 2014 de TVR2: Dacă Regele Mihai murea la 30 decembrie 1947, România nu mai avea viitor!”.  Cu alt prilej, Djuvara explica:  “A afirma că abdicarea regelui Mihai în decembrie 1947 a fost un act de trădare e curată aberaţie. Tancurile sovietice înconjurau reşedinţa regelui şi Petru Groza, devenit instrumen­tul imbecil al poruncilor lui Stalin, ameninţa pe suveran că vor fi împuşcaţi tinerii susţinători ai lui care erau arestaţi. În asemenea postură, nu există altă ieşire, reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii fiind total neputincioşi în a-l susţine. Altă soluţie nu era şi regele îşi rezer­va dreptul să denunţe public, odată ajuns în Occident, violenţa ce i se făcuse, recuzând ast­fel abdicarea ce i se smulsese”.

Filmul evenimentelor făcut de Eleodor Focşeneanu

“GUVERNUL PETRU GROZA, O BANDĂ DE FALSIFICATORI. În dimineaţa zilei loviturii de stat a apărut Monitorul Oficial nr. 300 din 30 decembrie 1947, care nu cuprindea nici o lege şi nici un decret, ci numai decizii şi dispoziţii ministeriale. Cu o zi înainte, apăruse Monitorul Oficial nr. 299 din 29 decembrie 1947, care în afara decretelor regale falsificate de Bodnăraş pentru decapitarea armatei, nu cuprindea alte legi sau decrete. Dar în colecţiei există un Monitor Oficial nr. 299 bis, cu aceeaşi dată, 29 decembrie 1947. Luni, 29 decembrie 1947 nu se întâmplase nimic deosebit, ziua se scursese în cea mai deplină acalmie. Nimic nu justifica publicarea unui supliment la Monitorul Oficial curent. În schimb avea un volum enorm, 80 de pagini, 19 legi promulgate de rege şi 65 de decrete regale. Era un record absolut. În toată istoria constituţională a României nu apăruseră într-un singur Monitor Oficial atâtea legi şi decrete regale. 18 legi şi 50 de decrete regale au fost emise chiar în ziua publicării în Monitorul Oficial. Normal era să fie publicate în numărul curent 300/30 decembrie 1947, apărut a doua zi, care de altfel avea spaţiu suficient.

Apoi, aceste 68 de acte oficiale emise pe 29 decembrie 1947 apăreau semnate de Regele Mihai I şi contrasemnate de următorii miniştri Lucreţiu Pătrăşcanu (toate promulgările de legi !!!), Vasile Luca, Traian Săvulescu, Tudor Ionescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ştefan Voitec, N. Profiri, Teohari Georgescu, Stanciu Stoian, Ion Pas, Teodor Iordăchescu şi Romulus Zăroni, în total 12 miniştri. Se presupune că toţi au fost primiţi de rege în audienţă ! Această operaţiune ar fi durat foarte mult, iar tipărirea şi mai mult. Deoarece imprimarea s-ar fi făcut până noaptea târziu, se pune întrebarea de ce s-a complicat guvernul ca în aceeaşi seară să dea la tipar două Monitoare Oficiale, nr. 299 bis/29 decembrie şi nr. 300/30 decembrie 1947, de vreme ce amândouă ar fi urmat concomitent a doua zi, pe 30 decembrie 1947, când ar fi fost foarte simplu să apară unul singur ? Toate decretele regale au menţiunea Dat la Bucureşti, 29 decembrie 1947. De fapt, regele era la Sinaia. În seara zilei de 29 decembrie, Petru Groza a telefonat la Sinaia mareşalului Palatului, Dimitrie Negel, pentru a solicita regelui Mihai I să vină la Bucureşti a doua zi, adică pe 30 decembrie 1947, pentru a discuta o chestiune de familie.

Întoarcerea regelui în ţară i-a obligat pe membrii guvernului Groza nu numai să abandoneze planul comod de instaurare a republicii populare, dar şi să caute o rezolvare la fel de urgentă unei probleme legislative pe care o scăpaseră din vedere. În timpul absenţei regelui, lunile noiembrie şi decembrie 1947, Adunarea Deputaţilor a adoptat mai multe legi, iar guvernul a luat unele măsuri, în baza abilitării pe care i-o dăduse suveranul, înainte de plecare, “sub rezerva sancţiunii Noastre ulterioare ”. Nici unele nu primise sancţiunea regală la data abdicării regelui. Proclamarea RPR surprinsese pe membrii guvernului cu toate actele în sertarele birourilor. Regele abdicase, iar Constituţia din 1 iulie 1866, revizuită la 29 martie 1929 fusese abrogată. Absenţa juristului Lucreţiu Pătrăşcanu şi-a spus cuvântul.

Decretul 3 din 8 ianuarie 1948 enumeră atribuţiile Prezidiuului RPR, dar la data de 30 decembrie nu exista nici un text legal în vigoare care să prevadă cine promulga legile. Nu s-a dorit o sesiune extraordinară, complicaţie juridică şi recunoaştere a greşelii.. Şi atunci , pe 5 ianuarie 1948 a fost tipărit un Monitor special care purta data de 29 decembrie şi care a fost numerotat într-un mod special, adică toate paginile aveau un număr de genul 11.372/x. Şi la numărătoarea legilor au apărut bis-uri pentru a respecta aparenţa cronologică.

TOTUŞI, CE ASCUNDEAU ARHIVELE SECRETE ?

Iniţial era desemnat Dej ca preşedinte al Consiliului de miniştri, dar total nepregătit în relaţiile de protocol, jucase un rol secundar în timpul audienţei la rege. Comuniştii şi-au dat seama că mai aveau nevoie de acest politician versat şi lipsit de scrupule (Pătrăşcanu-n.red.), amânând această mişcare pentru mai târziu – 2 iunie 1952.  Deci nu a fost voinţa poporului român, ci un complot al Uniunii Sovietice şi executat de partid. A fost îndeplinirea angajamentului  luat de Gheorghe Gheorghiu Dej la consfătuirea de înfiinţare a Kominformului”, scrie Eleodor Focşeneanu, primul avocat al Regelui Mihai de după 1990, în lucrarea “Două săptămâni dramatice din istoria României (17-30 decembrie 1947”.

29 decembrie 1947, Bucureşti: Plan de măsuri adoptat de Comitetul Central al Partidului Comunist Român privind înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Arhiva C.C. al PCR, fond 103, dosar 488/1947, f. 5-6, apud Ioan Scurtu, România. Viaţa politică în documente, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1991, vol. III. 1947, pp. 288-289):

SESIZAREA Parchetului General din 10 mai 2017 (INTEGRALĂ)

Catre Ministerul Public – Domnului Augustin Lazar Procuror General al Romaniei

Domnule Procuror General,

Subscrisa, Miscarea pentru Regat si Coroana, persoana juridica romana de drept privat constituita potrivit hotararii Tribunalului Bucuresti, Decizia Civila nr. 2584  sin 22.06.2016, avand sediul   in Bucuresti, CUI 36697325/2016, inscrisa in registrul special sub nr.98/19.09.2016, in nume propriu si in numele semnatarilor care au aderat la prezentul demers judiciar, formulam prezenta  

SESIZARE

prin care Ministerul Public este investit sa efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea pe deplin a imprejurarilor concrete descrise in continuare, pentru stabilirea faptuitorilor, a vinovatiei, a raspunderii penale si civile, dupa caz, si a inlaturarii consecintelor decurgand din actele criminale care, dupa 06 martie 1945, au determinat rasturnarea ordinii constitutionale a tarii la data de 30 Decembrie 1947, determinand aservirea tarii unei puteri straine ostile si Armatei URSS de ocupatie, sub care s-a instaurat dictatura comunista in Romania.

SCURT ISTORIC, INTRODUCERE. Evenimentele revolutionare din Decembrie 1989 au facut posibila nu doar inlaturarea de la putere a lui Ceausescu si a nomenclaturii partidului comunist ci si restaurarea statului de drept in Romania.  Dezmembrarea URSS in anul 1991 a plasat definitiv Romania pe orbita europeana, desi se semnase un tratat in acelasi an cu URSS, Romania fiind privita ca stat-satelit al acesteia.

In anul 1994, Romania a aderat si a ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului – Conventia EDO. Ulterior a inceput integrarea in structurile politice si de aparare euro-atlantice, printr-un parteneriat cu SUA si tarile vest-europene.

In anul 2004 Romania a fost admisa in NATO. In anul 2007, Romania a semnat Tratatul UE si devenit membru al Uniunii Europene, in arhitectura careia dreptul comunitar este de directa si imediata aplicare; Carta drepturilor fundamentale in UE este un document cu forta juridica, cu directa si imediata aplicare.

Totodata:

Parlamentul Romaniei, prin declaratia legii nr.187/1999, a stabilit ca “Puterea comunista instaurata in Romania incepand cu data de 6 martie 1945 a exercitat, in special prin organele securitatii statului, ca politie politica, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale…”

Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România este un document oficial care constata dimensiunea infractiunilor, violarea sistematica a drepturilor omului, instaurarea dictaturii comuniste si a unui lung cortegiu de crime.    

Astfel, prin Raport si declaratie solemna, chiar si de la cel mai inalt nivel al puterii executive exercitate in fapt dupa 1947  (prezidiu RSR intitulat dupa 1990 Presedintele Romaniei, in mesajul magistral rostit in cadrul oficial in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, la 18 Decembrie 2006, se recunoaste:

“Condamnând acest regim, statul democratic român condamnă instrumentele acestuia, în primul rând Partidul Comunist Român şi Securitatea. Vreau să fiu bine înţeles. Nu mă refer nicio clipă la marea masă a membrilor de partid, a căror unică activitate era să-şi achite cotizaţia şi să participe lunar la şedinţe golite de orice conţinut. Mă refer la instituţia "partidului conducător", deci la aparatul care a făcut posibil regimul totalitar comunist.

În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie esenţială în susţinerea statului totalitar comunist, ilegitim şi criminal.

În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.”

Persoanele vatamate care sustin acest demers sunt persoane carora de la cel mai inalt nivel de reprezentare executiva in Statul Roman, le-a fost recunoscut  oficial, in cadrul solemn in faa Camerelor Reunite ale Parlamentului Romaniei, prejudiciul suferit si li s-a cerut scuze in numele Statului Roman.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C 83/02) – publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene http://eur-lex.europa .eu/LexUriServ/LexUriServ.do? uri=OJ:C:2010:083:0389:0403: ro:PDF,  in TITLUL VI consacrat JUSTIȚIEI, la Articolul 47 statueaza Cetateanului European Dreptul la un proces echitabil si la o cale de atac eficientă:

<>

Orice restrangere a posibilitatii unei persoane de a-si clarifica situatia civila si penala, de a se stabili adevarul cu privire la o afacere judiciara penala sau civila determina o incalcare a dreptului comunitar, fata de care un Judecator nu poate ramane pasiv, indiferent.

Astfel, interpretarea dispozitilor din Codul de Procedura Penala al Romaniei trebuie facuta prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Cartei DFUE, fara a exclude – din motive politice sau partizane – posibilitatea de revizuire a unor hotarari de condamnare pentru motive politice. Autoritatile judiciare nationale sunt chemate sa faca dreptate, aplicand in mod just legea nationala, Conventia EDO si Carta DFUE,

Totodata, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sarbatoare nationala, care dispune la art.1 ca Ziua de 10 Mai va fi sarbatorita in fiecare an ca sarbatoare nationala, demonstrand o data in plus rolul Monarhiei si impactul in plan public derivand din legitimitatea acesteia in Romania, asa cum rezulta si din Expunerea de motive formulata de initiatorii propunerii legislative devenite lege, care denota si raportarea/intentia legiuitorului:

​In prezent, constatam ca autoritatile judiciare nu mai spun ca au vreo piedica si procedeaza la punerea sub acuzare pentru crime împotriva umanității a mai multora dintre promotorii regimului comunist, criminal,  degradant, inuman care a dus tara la dezastru, dosarele Vișinescu, Ficior, Ursu, Revoluției din Decembrie 1989, evenimentelor 13-15 iunie 1990  fiind cateva exemple relevante ….

​Vazand si recentele declaratii ale Procurorului General al Romaniei prin care Ministerul Public este hotarat sa apere principiul legalitatii si statul de drept in tara noastra, in concordanta cu instrumentele juridice internationale ratificate de Romania si cu valorile euro-atlantice asumate la aderare,​

​Daca Ministerul Public nu mai este impiedicat sa actioneze, urmează ca Justiția, pornind de la sesizarile incepand cu anul 1990 ale fostilor detinuti politic sub regimul comunist – grație hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în urma plângerilor victimelor inițiate de o cunoscuta organizație non-guvernamentală Asociatia “21 Decembrie 1989” – să dea curs analizei regimului criminal, ale cărui acte trebuie să înceteze a mai produce efecte!

​In acest context se impune deschiderea unui dosar în Justiție cu privire la cercetarea actelor și faptelor comise la 30 Decembrie 1947, ca parte a atacului generalizat și sistematic asupra instituțiilor statului, împotriva drepturilor fundamentale ale omului, declanșat de structurile militare și paramilitare care au răsturnat ordinea constituțională în Regatul României și au capturat Statul Român până în Decembrie 1989 – Iunie 1990 ….

Apreciem ca sesizare penală ar putea determina restabilirea ordinii legale și constituționale legitime, după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, care  au fost constatate si descrise in precedent nu numai prin hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului ci si prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate sau confirmate de Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei atat in cazurile Visinescu si Ficior cat si in cazurile redeschiderii dosarelor privind Revolutia din Decembrie 1989 si Evenimentele din 13-15 Iunie 1990 generate de hotararile CEDO (mentionate infra si supra) in urma demersurilor externe ale Asociatiei 21 Decembrie 1989.

​Apreciem că, in conditiile in care institutiile judiciare ale Romaniei proclama ca functioneaza potrivit principiilor statului de drept si democratic, in conformitate cu ordinea de drept din Uniunea Europeana,  o sesizare penală investeste Ministerul Public in acest sens, desi asteptam sa se fi sesizat din oficiu.

Actualmente, Ministerul Public, delimitandu-se de actiunea impotriva statului de drept a Procuraturii RSR, nu ar mai putea fi impiedicat sa cerceteze modalitatea criminala de rasturnare a ordinii constitutionale a Romaniei dupa 06 martie 1945, in considerarea crimelor impotriva umanitatii cercetate si condamnate oficiale, fiind necesara si repunerea in situatia anterioara actiunilor criminale (cu infractiunile componente de terorism, crima organizata, distrugere de bunuri, trafic de influenta si coruptie, aservirea tarii unei puteri straine ostile Romaniei, inalta tradare, potrivit Codurilor Penale in vigoare in epoca) adica restabilirea ordinii legale și constituționale după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului.

​Recent, Convenția Națională pentru Monarhie Constituțională (o colalitie larga a organizatiilor monarhiste din Romania) a anuntat recent înaintarea unei acțiuni judiciare pentru dovedirea nulității absolute a actului   de instaurare a formei republicane de guvernământ  și in scopul restaurarii organizarii statului român modern, cu puternice rădăcini europene, ilustrat și exprimat de Monarhia constituțională, care a plasat România între cele mai prospere și civilizate țări ale lumii, statuată prin Constituția din 1923, singura Constituție validă istoric și juridic.

​<> – se mai sustine in scrisoarea deschisa din 10 aprilie 2017.

​De asemenea, < asa cum Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatiei si Justitie a instrumentat recent si cum Curtea de Apel Bucuresti a stabilit in cazurile Visinescu si Ficior, iar Inalta Curte de Casatiei si Justitie a Romaniei a confirmat, insusindu-si consideratiile si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului deschisa de cauzele Asociatia 21 Decembrie 1989, Maries, Vlase s.a. c. Romania, privind dosarele Revolutiei din Decembrie 1989, si Asociatia  21 Decembrie  Maries (II) Mocanu si Stoica c. Romania, privind Evenimentele din 13-15 iunie 1990 (asa-zisa mineriada potrivit agentilor regimului care a provocat-o).>>

​Astfel, delimitarea ACUM de trecutul comunist si de falsurile juridice si istorice este inceputul reparatiei fara precedent dupa 1989, la care Romania de azi are dreptul, mai mult ca oricand, mai ales in contextul european si mondial.

​In plus, aratam ca ocuparea tarii de catre Armata Rosie si rasturnarea ordinii constitutionale nu trebuie negate /dezavuate numai de istorici .

​Trebuie si ca efectele grave ale acestor fapte grave sa fie inlaturate in mod efectiv, si aceasta este misiunea juristilor si a Justitiei, a  procurorilor si judecatorilor si avocatilor, astfel ca Parlamentul sa aiba o baza de pornire in restaurarea pe deplin si adaptat a statului de drept in tara noastra, membra a UE si a NATO, recladind ordinea constitutionala si increderea cetatenilor in statul de drept.

​In numele drepturilor Omului, in memoria si in numele partilor vatamate prin actiunile criminale impotriva statului de drept, prin acest demers judiciar, cautam sa raspundem totodata si unor critici si sceptici ca din moment ce crimele comunismului, ale Revolutiei din Decembrie 1989 sau din 13-15 iunie 1990 au devenit, in sfarsit, in situatia de a fi investigate ca infractiuni imprescriptibile dupa hotararile CEDO, gratie demersurilor apartinand tot unui ONG – Asociatia 21 Decembrie

– dupa ce s-a vazut ca se poate face si dreptate in cateva cazuri precum visinescu, ficior sau Ursu, 

-dupa ce,de exemplu, Procuratura Federatiei Ruse isi permite sa deschida ancheta impotriva declararii independentei statelor Baltice,

http://m.mediafax.ro/externe/r usia-investigheaza-legalitatea -recunoasterii-independentei- tarilor-baltice-de-catre-urss- in-1991-14525698

-dupa ce si mediul politico-judiciar din Romania incepe sa dezbata punerea sub ancheta a unor alegeri precum cele din 2009 (desi rezultatul si multe din efectele juridice ale acelui scrutin nu mai pot fi influentate in vreun fel) – actiuni care pareau in urma cu ceva timp niste "utopii judiciare", cum prin anii '90 se calificau si respingeau toate solicitarile victimelor si apartinatorilor acestora, ale AFDPR din dosarul comunismului, de incadrare a faptelor ca infractiuni imprescriptibile contra umanitatii, (incadrabile in matricea legala a Codului Penal al Romaniei din 1969),

Intr-un stat de drept trebuie sa fie posibila o astfel de evaluate si apreciem ca a venit si momentul sa fie analizate faptele si actele din 30 Decembrie 1947, si – de ce nu? – si altele asemenea infractiuni care au condus la rasturnarea ordinii constitutionale a tarii si la aservirea tarii fata de urss cu un lung cortegiu de crime !

ASTFEL:

Sunt de o gravitate extrema si se impune a fi cercetate si de procurori competenti, faptele ilegale prin care s-a procedat la fortarea Regelui Mihai I in a face concesii neconstitutionale unui grup de presiune constituit in principal din agenti ai unei puteri straine ostile independentei si democratiei Romaniei si drepturilor cetatenilor romani, sau sa declare ca se retrage si apoi sa semneze o declaratie de abdicare și trecerea la forma republicană de guvernământ arată în esență caracterul lor contrar vointei democratice – cu excepția istoriografiei comuniste din perioada stalinistă, cînd au fost prezentate în mod fals drept ”expresie a voinței maselor largi populare”, pentru ca, în deceniile următoare acestea să fie pur și simplu enunțate ca atare, fără a fi discutate în amănunt (tocmai pentru a nu fi evident caracterul de lovitură de stat și situarea lor in afara legii, fara a fi vorba macar de imprejurari insurectionale ci doar de impunerea unui regim sub forta Armatei Rosii a URSS, in afara celor prevazute de Tratate Internationale sau de Conventia de Armistitiu).

Derularea faptelor, de notorietate, si sustinute de numerosi martori, de documente si de istorici, surse accesibile, s-a petrecut în felul următor:

– În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea laSinaia, la Castelul Foișor. Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negelmareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta, „pentru a discuta o chestiune de familie” Estimând că va fi vorba despre proiectul căsătoriei sale, Regele a acceptat cererea, deși felul imperativ cum fusese formulată reprezenta o încălcare flagrantă a protocolului (un ministru nu fixează întâlniri Suveranului, ci solicită o audiență, sosind la ora la care i se comunică; însă astfel de greșeli de politețe elementară erau frecvente la demnitarii comuniști).A doua zi, Regele și aghiotantul regal Jacques Vergotti, au părăsit Sinaia, pentru a se întâlni la ora 10:00 cu Petru Groza, în București.La sosirea la Palatul Elisabeta, aghiotantul Vergotti a observat că Garda Regală, care asigura paza locuinței, fusese înlocuită prin surprindere cu militari din Divizia Tudor Vladimirescu, consituită din proznieri de război români în URSS, Aghiotantul nu a mai putut însă să reacționeze, fiind el însuși arestat de un grup de doi tineri militanți comuniști, care se găseau în număr mare în parcul din jurul Palatului.La ora fixată, Regele a coborât personal de la etaj, pentru a-i deschide ușa lui Groza. Neanunțat, acesta venise însoțit de ministrul Gheorghe Gheorghiu-Dej În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția arătând că „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”; el a scos dintr-o mapă un act de abdicare gata scris, pe care i-a solicitat Regelui să-l semneze (documentul nu respecta formularea uzuală a decretelor regale, arătând prin însăși aceasta că este un fals, întocmit de persoane străine). Regele a protestat, arătând că schimbarea formei de guvernământ ”nu se poate face decât la dorința expresă națiunii române și cu respectarea exactă procedurilor democratice prevăzute de Constituție, care ar fi trebuit, apoi, validate printr-un referendum”. De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindcă prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva); în plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna, automat, și abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană dinlinia de succesiune. Răspunsul delegației comuniste a fost că „nu e timp pentru astfel de proceduri” („graba” era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea să înlăture monarhia). Regele a cerut un răgaz pentru lectura atentă a actului; retrăgându-se în biroul său, a aflat că Palatul e complet izolat, fiindcă legăturile telefonice fuseseră tăiate. Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinat e să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta. Revenit în salon, Regele refuza, în continuare, să semneze actul de abdicare (deși, între timp, Petru Groza se lăudase în fața Reginei cu un pistol pe care-l avea în haină, adus „ca să nu pățească ca Antonescu, la 23 August”). Ca argument ultim, delegația comunistă a amenințat cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!”

 Se poate observa că data loviturii de stat a fost atent aleasă de comuniștii români și sprijinitorii lor, în perioada de sărbătoare dintre Crăciun și Anul Nou, într-un moment cu vreme de iarnă, când atenția majorității populației României era îndreptată spre sărbători și activități de familie curente

– Pentru a da o aparență de legalitate loviturii de stat, comuniștii au convocat în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română. Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie – 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre oficială de convocare a unei sesiuni extraordinare a Parlamentului, nici timpul material necesar pentru revenirea deputaților în București. Totuși, adunarea cerută s-a făcut, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Conform legii, Camera nu putea modifica Constituția, care prevedea șiforma de guvernământ a statului. Pentru a da o aparență de „aglomerație” la lucrări, în sala Adunării Deputaților au fost invitați un număr de „tovarăși din popor, de încredere”, aleși aleator, „revoluționari” și entuziaști la ideea proclamăriiRepublicii, care nu aveau dreptul legal să voteze în locul membrilor Camerei. Chiar și așa, cvorumul necesar nu a fost atins, fapt care rezultă din procesul-verbal al ședinței.

– Conform aceluiași proces-verbal, ședința a durat 45 de minute (o estimare simplă, pe baza datelor conținute în procesul verbal, arată că pentru vot ultrarapid ar fi fost necesare minimum 70 min). Nu s-a făcut apelul nominal al deputaților și nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. Votarea legii 363 privind proclamarea Republicii Populare Române nu fusese trecută pe ordinea de zi, nu fusese dezbătută în comisiile parlamentare și nici nu primise avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat.

– S-au publicat, de asemenea, cu aceeași rapiditate în succesiunea evenimentelor, pentru a nu lăsa timp de reacție, în Monitorul Oficial (nr. 300 bis de marți 30 decembrie 1947) Legea No. 363 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română și Legea No. 364 pentru numirea membrilor Prezidiumului Republicii Populare Române, ambele pretins votate în ședința din 30 decembrie 1947.

– După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată printr-un act de forță și nu de drept. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându-se seria de falsuri. Adunarea Deputaților a continuat să legifereze fără bază legală, stabilindu-și propriile atribuții. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă.

​În concluzie, se poate considera, din punct de vedere istoric că Republica Populară Română s-a instaurat printr-o succesiune de acte de forţă și de grava fraudare a Constitutiei si a legii penale, în condițiile presiunii unui regim de ocupație sovieto-comunistă, în contra voinței majorității populației, care era împotriva inlaturarii Monarhiei constitutionale, dar în condițiile prezenței Armatei Roșii pe teritoriul României și a reprezentanților ei comuniști în Adunarea Deputaților și Guvern, nici legalitatea şi nici voinţa românilor nu mai contau în fața scopurilor ocupantului, de a-și legitima prin forță puterea.

​PROBE si teze probatorii. Din probele ce vor fi administrate: martori, inscrisuri, expertiza se va observa ca la sfarsitul lunii Decembrie 1947 Adunarea Deputatilor era in vacanta parlamentara, nici nu a fost legal convocata, ca nu a putut avea cvorum de sedinta sau de lege organiza si nici nu s-a intrunit in realitate, la 30 Decembrie 1947, falsurile intelectuale putand fi lesne verificate si constatate.

​Examinand prevederile Constitutiei legitime, aflate in vigoare din 1923, conditiile pentru institutirea unei Adunari Constituante nici nu puteau fi intrunite, astfel ca era imposibil de revizuit Constitutia, mai ales in ceea ce priveste forma de guvernamant.

​Acest fals istoric si juridic i-a marcat probabil si pe autorii textului constitutional adoptat in 1991 in Romania, care, probabil din teama ca s-ar putea intampla ceva in genul ilegalitatii de la 30 Decembrie 1947 au introdus interdictia de nivel constitutional a revizuirii formei republicane de guvernamant.

​In consecinta, pretinsa Lege nr. 363/1947 – intitulata “LEGE nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in Republica Populara Romana” este un fals istoric si juridic.

​Acest fals ar fi trebuit sa preocupe autoritatile unui stat care declara la 22 Decembrie 1989 ca s-a desparti definitiv de comunism. In realitate, se despartise doar de ccea ce a fost denumit “clanul Ceausescu”.

​Un asemenea fals, fara precedent in istoria constitutionala a Europei, trebuie sa preocupe azi autoritatile unui stat de drept, a carui reconstructie nu poate sa inceapa sau sa se sprijine pe un fals si pe dictatul unei Armate de Ocupatie care continua sa nu respecte ordinea internationala si propriile-i angajamente reinnoite in cadrul Adunarii OSCE din anul 2000, Istanbul) precum retragerea din Basarabia (Tighina) si din Tiraspol, sub acoperirea unui regim sovietic ilegal, criminal, autointitulat al republicii moldovenesti (trans) nistrene, nelegitim, nerecunoscut international, care violeaza teritoriul entitatii statale postsovietice intitulate Republica Moldova separata de URSS in anul 1991 ca si statele Baltice, Lituania, Letonia si Estonia.

​In scopul aflarii adevarului si pentru efectuarea facila a unui planning al cercetarii penale, va indicam si 2 lucrari de referinta in materie de istorie constitutionala avand la baza cercetarile juridice (inclusiv istorice, de arhiva, pe documente) realizate de juristi remarcabili precum Eleodor Focseneanu – Istoria constitutionala a Romaniei, 1859-1991, aparuta la Editura Humanitas in 1991 (Eleodor Focseneanu a fost avocat si doctorand si stagiar al lui Istrate Micescu) si Mihai Constantinescu  – O istorie constitutionala a Romaniei (Mihai Constantinescu a fost profesor universitar si judecator la Curtea Constitutionala in te 1992-1998)

​Arhivele nationale, ale institutiilor din epoca, vor putea intregi imaginea de ansamblu si dimensiunea gravitatii evenimentelor care au incercat a crea aparenta de “legalitate” a crimelor contra umanitatii care s-au produs dupa 1945-1946 cand sunt practic distruse partidele democratice prin falsificarea alegerilor din 1946 si cu predilectie dupa 30 Decembrie 1947 cand subregimul de ocupatie si guvernul marioneta impus, este rasturnata ultima reduta democratica a unei tari grav-afectate si de al doilea razboi mondial si de raptul teritorial din 1940:  Regele, seful puterii executive in Stat, care se bucura de cea mai larga incredere si simpatie in randul cetatenilor romani, asa cum a putut fi demonstrata si cu alte ocazii dupa monumentala primire a MS Regele Mihai I, la Bucuresti, de Sf. Pasti in aprilie 1992.

​In mod normal, era de asteptat ca din dosarele privind infractiunile generate de regimul comunist, cercetarile penale sa fie extinse spre cauza proxima, inclusiv spre actele si faptele partidului comunist si directiei generale a securitatii, adica spre aceea care in mod nemijlocit care a rasturnat ordinea constitutionala si au preluat ilegal exercitiul puterii executive, puterii judecatoresti si legislative si au generat crimele imporiva umanitatii – incat, daca nu s-au extins din oficiu aceste cercetari, extinderea trebuie facuta macar acum.

MISCAREA PENTRU REGAT SI COROANA

Membru al COALITIEI PENTRU MONARHIE CONSTITUTIONALA

 Presedinte,​              Vicepresedinte

​Marilena Rotaru, ​       Marius Oprea

[Pentru conformitate,  Av. Antonie Popescu ]

 

Te-ar putea interesa și: