Un veteran de război i-a aşteptat o viaţă pe americani. În tot acest timp, el a ţinut ca pe un talisman o cutie de conserve provenită din proviziile US Army.

Ion Chiuchiur, un vrâncean de 86 de ani, din Comuna Nereju, satul Poduri (veteran al celui de-al Doilea Război Mondial şi deţinut politic anticomunist), păstrează de peste 60 de ani o conservă primită de la soldaţii americani în timpul foametei de după război.

În tot acest timp, el i-a aşteptat pe americani să vină să ne salveze de ruşi. A participat între timp la o rebeliune anticomunistă, a făcut puşcărie, iar acum, când a aflat că George W. Bush a sosit în România, a vrut să se urce în tren şi să meargă la ambasada americană pentru a mulţumi pentru ajutoarele trimise de preşedintele Harry S. Truman, în 1947. Iar dacă ar fi faţă în faţă cu preşedintele american, i-ar spune simplu: „Ne-aţi lăsat prea mult pe mâna ruşilor!“. Lada cu provizii

Veteranul Ion Chiuchiur locuieş te într-o căsuţă bună de Muzeul Satului. Cu excepţia anilor de război şi a celor de temniţă, toată viaţa a trăit în Poduri, un sat aşezat pe malul Zăbalei, în Munţii Vrancei. Ani în şir a umblat cu raniţa în spate prin anticariatele din ţară strângând cărţi care erau interzise de comunişti pentru că propovăduiau libertatea spiritului. Dacă îl priveşti, nici n-ai zice că se apropie de 90 de ani. E

ste jovial şi sprinten ca un flăcău. Ion Chiuchiur s-a împăcat cu istoria pe care a trăit-o, a acceptat restricţiile vremurilor, dar la conserva cu şuncă donată de americani nu a putut să renunţe. A ascuns-o atât de bine încât comuniştii nu au găsit-o nici la ultima percheziţie pe care i-au făcut-o în 1987.

„După încheierea războiului, în 1947, americanii au trimis ca ajutoare mai multe lăzi cu alimente, că era foamete mare pe la noi. Opt oameni muriseră de foame numai la noi în sat. Comuna a primit 128 de lăzi a câte 22 kilograme, fiecare cu conserve cu carne, şuncă, posmagi, unt, ciocolată, budincă, marmeladă şi lapte condensat. Erau alimente de la soldaţii americani, pe care le-au aruncat cu paraşutele. Cum eu eram oficiantul sanitar al comunei, am fost delegat să merg cu patru căruţe la gara din Odobeşti, să ridic lăzile“, îşi aminteşte Ion Chiuchiur.

Acasă a fost aşteptat cu sufletul la gură. Mulţi nu mâncaseră de zile întregi decât scoarţă de copac. Pentru oameni, proviziile americane au însemnat pur şi simplu viaţă. Ion Chiuchiur a ţinut însă morţiş să economisească o cutie de conserve din raţia sa.

„Le-am zis părinţilor că o conservă nu o mâncăm până nu vin americanii. Conserva conţine bacon, cum zic ei la şuncă. Se mai vede oleacă din scris. Restul am mâncat, că eram lihniţi. Eu ascultam Vocea Americii şi credeam şi speram că americanii vor veni să ne salveze, aşa cum se zvonea atunci“, explică bărbatul. 12 ani de temniţă Dar istoria şi viaţa lui Ion Chiuchiur au luat o întorsătură potrivnică. În octombrie 1950 a fost arestat pentru că făcea parte din organizaţia anticomunistă „Vlad Ţepeş II“, care îşi făcuse cuib în munţi. Obiectivul partizanilor era de a răscula populaţia din regiunile muntoase împotriva sovietizării ţării. Pe 23 iulie 1950, partizanii s-au opus naţionaliză rii pădurilor, cu furci, topoare şi arme. „Am crezut că vin americanii, de aceea ne-am răsculat“, explică el. 78 de oameni au fost arestaţi pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“.

Ion Chiuchiur a trecut prin închisorile de la Aiud, Gherla, Galaţi, Focşani, apoi a îndurat cinci ani în mina de plumb de la Baia Sprie. În ultimii doi ani, a fost deportat în Bărăgan. Aici a cunoscut-o pe Maria Antonescu, soţia mareşalului Ion Antonescu, care avea domiciliul forţat în comuna Lăteşti, Ialomiţa. A fost eliberat în anul 1962. „Când am venit acasă, tata murise. Dar pe patul de moarte i-a spus mamei să păstreze lada şi conserva de la americani“, oftează Ion Chiuchiur.

DONAŢII

A ajutat victimele New Orleans Ion Chiuchiur e cel mai vechi membru al filialei vrâncene de Cruce Roşie (s-a înscris în organizaţie în anul 1945). De câţiva ani, e şi membru de onoare al Crucii Roşii. Rodica Davidean, directorul filialei Cruce Roşie Vrancea, spune că Ion Chiuchiur a donat mereu bani pentru alinarea celor aflaţ i în suferinţă. „În război am învăţat să nu ţin cont de naţionalitatea sau de apartenenţa politică a celor aflaţi în suferinţă. După crezul acesta m-am călăuzit toată viaţa“, spune el.

NEW ORLEANS. În anul 2005, a trimis 100 de lei (echivalentul a 35 de dolari la acea dată) în sprijinul sinistraţilor afectaţi de uraganul Katrina.

INDONEZIA. Tot în 2005, a donat 200 de lei pentru victimele teribilului tsunami care a măturat arhipelagul.

PODURI, NEREJU. De-a lungul timpului, a donat 5.000 de lei pentru construcţia şcolii din satul său.

INSTRUCŢIUNI

„Mâncaţi cu toată încrederea. Dar fiţi cumpătaţi!“

Ion Chiuchiur a păstrat timp de 60 de ani nu doar cutia de conserve, ci şi instrucţiunile de folosire şi câteva sfaturi pe care le-a considerat folositoare. Astfel, în fiecare ladă cu provizii se aflau „reţete de mâncări“ pentru adulţi şi „sucagi“ şi, mai ales, îndemnuri practice: „Mâncaţi cu toată încrederea! Din această mâncare s-au hrănit soldaţii americani. Fiţi cumpătaţi! Folosiţi aşa cum trebuie alimentele. Numai aşa DARUL AMERICAN vă va fi folositor aşa cum doreşte POPORUL AMERICAN“, scrie în instrucţiuni. Pentru ca hrana să nu fie consumată prea repede, americanii au transmis că „o gospodină cumpătată trebuie să împartă în aşa fel hrana încât din toată lada să poată da de mâncare la 3 persoane, cel puţin de 3 ori pe zi, timp de 20 de zile“.

Sfaturile au fost redactate şi pentru oameni mai puţin instruiţ i: „Cafeaua nu este bună pentru copii. Ei pot mânca cacao şi ciocolată. Un baton de ciocolată poate îmbolnăvi un copil dacă îl mănâncă tot dintr’o dată. Pentru orice nelămuriri, adresaţi-vă învăţătorului care vă va arăta ce aveţi de făcut“. Totodată, localnicii erau rugaţi să păstreze cutiile goale în eventualitatea în care o comisie specială urma să verifice cum au fost folosite alimentele. „Neprezentarea cutiilor aduce cu sine pierderea dreptului la orice alt ajutor“, precizau donatorii.