Veste neagră odată ce s-a confirmat moartea unuia dintre cei mai mari jurnalişti ai deceniilor trecute, Seymour Topping, care la 1 decembrie 1973 i-a luat un interviu-eveniment lui Nicolae Ceauşescu.

La acea vreme, Seymour Topping (n.r. – poreclit de colegi Top) era redactor al ziarului New York Times şi era primit de Nicolae Ceauşescu în Cabinetul 1 de la Comitetul Central. Liderul Republicii Socialiste România şi al Partidului Comunist Român se pregătea pentru o a doua vizită în Statele Unite ale Americii.

Preşedintele Richard Nixon fusese în România în 1969 şi Ceauşescu răspundea invitaţiei liderului de la Casa Albă într-o vizită a cărei agendă se întindea pe 9 zile. Printre altele, dictatorul dezvăluia că intenţiona să discute cu Nixon despre parteneriate în domeniul petrochimiei şi al construcţiei de maşini. La 3 decembrie 1973, interviul apărea şi în ziarul Scânteia, organ al Comitetului Central al PCR.

Seymour Topping a murit la 98 de ani

Revenind la moartea lui Seymour Topping, trebuie spus că acesta a decedat la 98 de ani, iar numele său rămâne în galeria celor mai performanți corespondenți străini din generația lui. Legendarul jurnalist american de origine evreiască s-a stins duminică, la spitalul White Plains (New Yorks), conform unui comunicat de presă remis de fiica lui Rebecca.

De-a lungul prodigioasei cariere, Seymour Topping a lucrat pentru The Associated Press și New York Times, iar spre finalul vieţii a fost desemnat administrator al Premiilor Pulitzer. În anul 1949, când era corespondent pentru AP, a fost martor ocular al căderii Nanking - pe atunci capitala guvernului naționalist al lui Chiang Kai-shek - în faţa Armatei Roșii a lui Mao Zedong.

A fost victoria-cheie a comuniştilor în China și Topping a fost primul jurnalist care a raportat-o ​​lumii. După ce comuniștii și-au consolidat poziția și s-au aliniat public cu liderul sovietic Josef Stalin, Topping și alți corespondenți americani au fost alungaţi de pe continent.

China, marea dragoste a lui Top

Astfel, Topping a ajuns la Hong Kong la sfârșitul anului 1949. De acolo, după o vizită la domiciliul din Statele Unite și un ocol de urgență în Canada, pentru vizita și căsătoria cu Audrey, s-a întors la biroul AP din Hong Kong. El spera că autoritățile comuniste chineze vor fi de acord cu cererea sa de a se întoarce în China.

În așteptarea răspunsului, Topping a acceptat o misiune în Indochina franceză (n.r. - formată din trei regiuni vietnameze, Tonkin, Annam, Cochinchina). Așa cum a povestit în memoriile publicate în 1972 şi dedicate experienţelor din Asia, şefii AP și-au dorit ca el „să meargă într-o țară amuzantă, al cărei nume a fost uneori amestecat de editorii noștri din New York cu Indonezia. Era Indochina. Era un fel de problemă în Vietnam și ai merge acolo o lună?”

El și Audrey tocmai fuseseră la hotelul Continental din Saigon în februarie 1950, când o bombă aruncată de un biciclist a sfâșiat o cafenea de peste piață, scuturând hotelul. S-a repezit afară spre o scenă de haos. „Soldații și marinarii francezi, morți și răniți, zăceau printre mesele răsturnate și sticla spartă în interiorul cafenelei şi pe terasa de pe trotuar, unde sorbeau băuturi. Războiul a început în Sud, în plină furie”, nota el despre acel atentat sângeros.

Un jurnalist care a trăit istoria

În următorii doi ani, Topping a scris cu precauție despre forța insurgenței împotriva ocupanților coloniali francezi din Indochina și lupta lungă și sângeroasă care va continua aproape fără întrerupere până la retragerea finală a SUA din Vietnam în 1975.

După detaşarea la Londra ca corespondent diplomatic și în Berlinul de Vest ca șef de birou pentru AP, Topping s-a alăturat în 1959 Times, unde urma să lucreze în următorii 34 de ani. Cunoscut sub numele de Top, el a fost corespondent șef la Moscova și Asia de Sud-Est, editor străin, asistent editor, director adjunct și, în cele din urmă, redactor sub conducerea Times Executive Editor A.M. Rosenthal timp de 10 ani, din 1977 până în 1987.

A devenit director de dezvoltare editorială pentru grupul de ziare New York Times până la retragerea sa din companie în 1993. În următorul deceniu, a ocupat funcția de administrator al Premiilor Pulitzer la Universitatea Columbia și a ocupat simultan catedra San Paolo, fiind Profesor de Jurnalism Internațional la Columbia Journalism School.

„În calitate de decan de lungă durată al Premiilor Pulitzer, Seymour Topping a stabilit cel mai înalt standard de excelență și integritate pentru judecarea și acordarea premiilor în jurnalism, arte și litere”, a spus Dana R. Canedy, care a renunțat recent la funcția de administrator al premiului. „Viziunea și conducerea sa ca administrator Pulitzer au rezistat testului timpului și continuă să influențeze procesul de acordare a premiilor”, a mai spus aceasta.

Institutul Internaţional de presă

A încetat să predea în 2002, dar a rămas dedicat scrisului, afacerilor internaționale și jurnalismului ca membru al Institutului Internațional de Presă și al Consiliului pentru Relații Externe. A participat frecvent la evenimente organizate de AP și Overseas Press Club până la 90 de ani.

Născut la 11 decembrie 1921, în Harlem, New York, Topping a fost fiul unor imigranți evrei din Europa de Est. El a scris că a dezvoltat o fascinație pentru China la o vârstă fragedă și la 16 ani a decis, fiind editor de liceu, că vrea să devină corespondent acolo. Acest lucru l-a determinat să se înscrie la Universitatea din Missouri, a cărei școală de Jurnalism avea legături cu China și Orientul Îndepărtat. A absolvit în 1943.