EVZ continua seria fragmentelor din autobiografia marelui actor Marlon Brando (foto), intitulata „Cantece invatate de la mama” si publicata de Editura Rao.
Astazi, felul in care o portretizeaza pe legendara actrita Vivien Leigh, neuitata protagonista din „Pe aripile vantului”, cea care i-a fost partenera in primul sau succes, pe Broadway si pe ecran, in regia lui Elia Kazan, „Un tramvai numit dorinta”, nu este prea magulitor.
„Cel de-al doilea film pe care l-am facut a fost „Un tramvai numit dorinta”. Desi cenzorii de la Hollywood neutralizasera o parte din sarcasmul povestii lui Tennessee Williams, filmul mi s-a parut mai bun decat piesa. Vivien Leigh, care o jucase pe Blanche in varianta londoneza a spectacolului, a fost invitata din Anglia si mi s-a parut intotdeauna ca a fost foarte bine distribuita. In multe privinte, ea era Blanche.
Era extraordinar de frumoasa, una dintre marile frumuseti ale ecranului, dar era, de asemenea, vulnerabila, iar viata ei fusese foarte asemanatoare cu cea a fluturelui ranit al lui Tennessee. Semana cu Blanche in multe feluri, in special cand mintea a inceput sa i se impleticeasca si constiinta de sine sa i se dizolve. Ca si Blanche, se culca aproape cu oricine si incepuse sa se destrame mental si sa se uzeze fizic. M-as fi dat si eu la ea daca n-ar fi fost Larry Olivier (Laurence Olivier, actor si regizor britanic, sotul actritei - n.r.). Sunt sigur ca stia ca ea umbla brambura, dar, ca multi alti soti pe care i-am cunoscut, se prefacea ca nu observa, iar eu il placeam prea mult pentru a-i invada teritoriul.”
Ne puteți urmări și pe Google News
(Selectie realizata de Doinel Tronaru)
Recomandările noastre
