Evenimentele din 1989-1991 au avut consecințe geopolitice pentru Europa. Germania s-a reunit în cadrul alianței transatlantice. Rusia a suferit o reducere a adâncimii strategice cu peste 1000 de km și a eliberat de sub tutela sa țările din Europa Centrală și de Est. Răgazul relativ scurt al Occidentului față de marea competiția de putere cu Rusia a constituit doar o ”clipire istorică”.

Geopolitic vorbind Peninsula Coreeană a rămas divizată, iar China a rămas comunistă (bine-înțeles cu specific chinezesc) și continuă să insiste asupra revendicării Taiwanului, inclusiv asupra dreptului de unificare forțată a insulei cu continentul. Mai presus de toate, potențialul Armaghedonului nuclear, printre aspectele definitorii ale Războiului Rece, persistă și el. A susține că Războiul Rece s-a încheiat, cu alte cuvinte, înseamnă a reduce acel conflict la existența statului sovietic ceea ce mi se pare imposibil.

Puțină istorie nu strică niciodată!

De fapt nu 1989 a însemnat începutul erei actuale ci 1979. 1979 a fost un an curios! Acesta a fost anul în care liderul chinez Deng Xiaoping a normalizat relațiile cu Statele Unite și și-a dat acordul liberalizării economice a Chinei. Tot atunci în Iran islamul politic a ajuns la putere. În 24 decembrie forțele sovietice au invadat Afganistanul. Nouă ani a durat războiul acolo finalizat cu înfrângerea și retragerea sovieticilor. În locul conceptului de Occident, multe elite americane au îmbrățișat o viziune a unei „ordine internaționale liberale” condusă de SUA, care putea, teoretic, să integreze întreaga lume – inclusiv societăți care nu împărtășeau instituțiile și valorile occidentale – într-o singură globalizare. Era vremea când se năștea conceptul New Liberal a lui Tony Blaier. În 1997, Partidul Laburist a repurtat cea mai mare victorie în alegerile generale din istoria sa. Blair a devenit cel mai tânăr lider al țării din 1812 și a rămas cel mai longeviv ocupant al biroului partidului laburist. Trei civilizații antice ale Eurasiei – China, Iran și Rusia – nu au dispărut brusc, iar până în anii 1990, elitele lor au demonstrat în mod clar că nu au intenția de a participa la un mondialism liberal în termeni occidentali. China s-a integrat economic fără să-și schimbe sistemul politic, Iranul s-a angajat într-o cursă împotriva vecinilor asistat de războiul americano-irakian, iar Rusia s-a contorsionat datorită absorbție foștilor sateliți în Occident. În ultimul deceniu Moscova și Beijingul au început să dezvolte un parteneriat anti-occidental care a crescut treptat. Sub președintele chinez Xi Jinping și omologul său rus Vladimir Putin, Beijingul și Moscova s-au apropiat din ce în ce mai mult. Cu puțin timp înainte de invazia Ucrainei de către Rusia din 24 februarie, Beijingul și Moscova au anunțat un parteneriat „fără limite”, deși oficialii americani spun că nu au văzut China eludând sancțiunile conduse de SUA asupra Rusiei sau furnizându-i echipament militar.

Vostok un exercițiu bilateral de încredere!

Cooperarea militară China-Rusia datează de la începutul anilor 1990, când cele două țări au introdus Măsuri de Consolidare a Încrederii (CBM) care vizează demilitarizarea și securizarea frontierei comune. Odată cu soluționarea problemelor de frontieră la începutul anilor 2000, CBM-urile s-au dezvoltat într-un mecanism cuprinzător de consultare militară regulată la diferite niveluri. La mijlocul anilor 2000, aceste evoluții au facilitat creșterea cooperării bilaterale tehnico-militare (MTC), însoțită de introducerea schimburilor de personal militar și de exerciții militare regulate. China a devenit „partenerul privilegiat” al Rusiei în sfera cooperării militare. Cooperarea tehnică a Rusie cu China este esențială acum în timpul invadării Ucrainei. Industria rusă de apărare a început să caute furnizori în China. Exemplele includ achiziționarea de către Rusia a motoarelor navale diesel produse de Henan Diesel Engine Industrial Company în loc de corporațiile germane pentru navele sale de patrulare a pazei de coastă și corvetele dotate cu rachete. Unele proiecte iau forma producției în comun de arme pe teritoriul chinez, iar Rusia dezvoltă elemente critice ale diferitelor platforme (de exemplu-corpuri de avioane), mai degrabă decât platforme întregi. Cele mai extinse programe bilaterale sunt legate de motoarele de aeronave și armele antiaeriene. De exemplu, Chernyshev Moscow Machine-Building Enterprise și China National Aero-Technology Import and Export Corporation modernizează împreună motorul turbofan rusesc Klimov RD-33 pentru un avion de luptă ușor, motor care este folosit la avionului chinezesc JF-17. Rolul Rusiei de furnizor net de arme se diminuează și se creează dependențe reciproce pe termen lung.

Exercițiile militare consolidate, între cele două, au început în 2018. Vostok 2018, desfășurat cu exact patru ani în urmă, a fost primul exercițiu militar masiv după dizolvarea Uniunii Sovietice (ultimul a avut loc la apogeul Războiului Rece în 1981, sub conducerea lui Leonid Brejnev). Vostok 2018 s-a transformat într-un spectacol de arme Rusia-China. Federația Rusă a pus pe teren peste 300.000 de soldați – alături de 36.000 de vehicule militare (zeci de mii de tancuri, elicoptere și arme de orice fel), 1000 de avioane și două flote navale ruse pentru un joc de război uriaș în extremitatea estică a Rusiei și a invitat Armata Populară Chineză de Eliberare să joace împreună. Chinezii au adus 3500 de militari cu peste 1000 de echipamente militare și 30 de avioane de luptă, între care 8 bombardiere JH-7, (chinezii au folosit 28 de trenuri de transport echipamente). Așa a început să apară un nou moment în afacerile internaționale. Interesele Rusiei și ale Chinei s-au aliniat - de data aceasta, ca răspuns la puterea militară a SUA sub un președinte belicos, Donald Trump (citiți ultimul discurs despre Starea Națiuni din 2019). Îmi aduc aminte o știre care ne devoala că președinții Vladimir Putin și Xi Jinping au luat împreună la Vladivostok un mic dejun de blinis (clătite rusești) în timpul vizionării exercițiului. A fost un semnal puternic că Rusia nu mai vedea China ca un adversar, ci ca pe un potențial aliat militar. Se schimba balanța globală de forțe? Da. Acum participarea Chinei la Vostok 2022 va fi, în mod similar, supusă unei analize de către Washington și aliații săi într-un moment de tensiune crescută în relațiile dintre SUA și China. China a promis că va anexa Taiwanul prin forță, dacă este necesar, și a făcut public acest lucru prin exercițiile militare din jurul insulei. Se pare că acestea vor deveni normalitate în lunile care urmează. La o întâlnire la Singapore, la începutul lunii iulie 2022, cu Președintele Comitetului Întrunit al Șefiilor de Stat Major al SUA, generalul Mark Milley, șeful Departamentului de Stat Major al Comisiei Militare Centrale a Chinei, generalul Li Zuocheng, a avertizat că armata chineză va „...proteja cu hotărâre suveranitatea națională și integritatea teritorială. Dacă cineva creează o provocare fără îndoială, va fi întâmpinat cu un contraatac ferm din partea poporului chinez”. Și cu toate acestea participarea Beijingului la Vostok 2022 va fi văzută ca o expresie a solidarității cu Rusia în cel mai bun spirit al declarației comune din 4 februarie a celor două conduceri, care afirmă că „Prietenia dintre cele două state nu are limite, nu există zone interzise de cooperare.” Atât Rusia cât și China consideră ca se confruntă cu noi provocări de securitate în Orientul Îndepărtat în perioada recentă - în special, renașterea „militarismului” în Japonia (referire la dorința Japoniei de a schimba articolul 9 din Constituție), poziționarea crescândă a NATO în Asia-Pacific. Trebuie să amintim și o știre a Agenția de presă TASS care a raportat că Ministerul Rus al Apărării a propus anumite amendamente la Legea federală a Rusiei „Cu privire la apele teritoriale, marea teritorială și zona învecinată a Federației Ruse”, punând restricții la trecerea navelor militare străine prin Ruta Mării Nordului care leagă Europa de Asia de Est. Modificarea propusă va cere navelor militare și civile străine să navigheze pe Ruta Mării Nordului fără a intra în porturi sau baze navale și, în plus, va solicita permisiunea autorităților ruse cu cel puțin 90 de zile înainte de traversare a rutei. Modificarea va restricționa efectiv utilizarea celei mai scurte rute maritime către Asia pentru navele occidentale care operează în regiunea Asia-Pacific. Acum probabil că înțelegeți de ce NATO și-a propus să creeze legături de securitate mai puternice între zona Atlanticului de Nord și cu țările din Asia-Pacific (Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă), într-o strategie coordonată pentru a contracara ascensiunea Chinei și Rusiei. Și ca să concluzionăm cu Vostok 2022 accentul va fi „pe utilizarea grupărilor de forțe pentru a asigura securitatea militară”. Exercițiile vor avea loc în 12 locații diferite, răspândite în Districtul Militar de Est. Acest district este unul dintre cele cinci districte militare ale Rusiei, cu o extindere geografică vastă de 7 milioane de kilometri pătrați, cu sediul în Khabarovsk, pe râul Amur, în Orientul Îndepărtat rus, lângă granița cu China și cuprinde regiunile până în zona Sahalin, inclusiv Insulele Kurile în dispută cu Japonia.

Noul Război Rece continuă sub forma unei strategii de izolare 2.0

Președintele Biden a precizat că Statele Unite s-au angajat într-o strategie de izolare 2.0 împotriva Rusiei cu ceea ce el numește „cele mai importante sancțiuni din istorie”. Dar este puțin probabil ca Biden să fi luat în considerare posibilitatea unui efect de bumerang al acestora. Consecințele neintenționate au bifurcat economia globală, au polarizat politica internațională și au întărit China în detrimentul Americii. De aici necesitatea unei reconfigurări de politică și în Indo-Pacific prin crearea AUKUS . De asemenea Quad și-a păstrat relevanța numai că eliminarea lui Shinzo Abe din ”caruselul politic” va duce în final la o slăbire a acesteia și probabil la o contopirea a sa cu AUKUS. SUA au alungat practic Rusia din ordinea financiară condusă de Occident într-un moment în care puterea economică se mișcă de la vest la est. Sancțiunile au dus evident spre o consolidare a axei nedeclarate Beijing-Moscova împotriva Washingtonului și va face din China marele câștigător financiar și geopolitic, ajutând astfel la extinderea sa economică și militară. Va deveni China bancher Rusiei? Cert este ca China și-a consolidat rețeaua energetica terestră astfel încât să poată rezista unui potențial embargo sau blocaj energetic naval condus de SUA în cazul unei invazii chineze a Taiwanului. Beijingul a încheiat acorduri de petrol și gaze cu Rusia în valoare de 117,5 miliarde de dolari în timpul vizitei președintelui rus Vladimir Putin la Beijing. Se pare că lecțiile ucrainene sunt pe masa liderilor politici și militari chinezi.

Paradoxul sancțiunilor!

China nu s-a confruntat cu sancțiuni financiare occidentale sau alte sancțiuni semnificative, în ciuda faptului că a înghițit Hong Kong-ul, a redesenat harta geopolitică a Mării Chinei de Sud, și-a extins frontierele terestre în Himalaya și a înființat un ”gulag musulman” cu peste un milion de deținuți în timpul celor două administrațiile succesive ale SUA (Trump și Biden) care au numit aceste operațiuni un „genocid” și „crime împotriva umanității”. Țintirea Occidentului doar asupra Rusiei va face din China principalul beneficiar al sancțiunilor, ajutând astfel „visul Chinei”, vis al președintelui chinez Xi Jinping, de a înlocui SUA ca putere preeminentă a lumii. Noile sancțiuni conduse de Biden împotriva Rusiei vor fi probabil subminate de regimul lui Xi numai dacă Occidentul se îndreptă și împotriva Chinei. Rolul pe care Beijingul l-a avut în Coreea de Nord acela de a juca ”șoarecele și pisica” cu Washingtonul se va repeta acuma cu Rusia. Acesta va pretinde că cooperează cu SUA subminând în liniște sancțiunile occidentale, inclusiv ajutând Rusia să găsească soluții financiare și militare.

Doctrina Brejnev reinventată!

Putin și Xi au anunțat o nouă doctrină Brejnev: „Rusia și China se opun încercărilor forțelor externe de a submina securitatea și stabilitatea în regiunile lor comune adiacente și intenționează să contracareze amestecul forțelor externe în afacerile interne ale țărilor suverane sub orice pretext, se opun revoluțiilor de culoare și vor spori cooperarea în domeniile menționate mai sus.” Vechea doctrină spunea că nicio țară nu putea părăsi tabăra sovietică. Acum, Rusia și China insistă asupra faptului că nicio conducere din apropierea granițelor lor nu se poate alătura Occidentului. Frontierele libertății pot fi încălcate, dar ele nu pot fi niciodată extinse. Au trecut 30 de ani de când s-a ”încheiat” oficial Războiul Rece și mulți europeni sunt prea tineri pentru a ști cum a fost Războiul Rece și cum au condus Statele Unite lume occidentală împotriva sovietelor. Combinația dintre forța militară și presiunea ideologică care a dus la victorie va fi din nou necesară.

Imperiile vin și pleacă. China de astăzi urmărește, fără îndoială, o strategie similară cu cea pe care Japonia imperială a adoptat-o în al Doilea Război Mondial. Lecția pe care Putin i-a predat-o lui Xi, ”asediul Rusiei” după invazia Ucrainei, îl face pe acesta să-și dubleze eforturile. Contururile lumii moderne stabilite de cel de-al Doilea Război Mondial au persistat până la ”marea cotitură din 1979” și chiar la ”întorsătura din 1989” (noi am considerat-o, pe bună dreptate, extraordinară ieșirea din ”lagărul socialist” și trecerea la o lume occidentală). Acum suntem iarăși într-un punct de cotitură, similar cu cel din 1979, și care va depinde de modul în care se desfășoară războiul din Ucraina și de cine îl va câștiga, pentru că de durat va dura în mod sigur încă ceva ani. Afganistanul este o lecție care trebuie citită de ucraineni!