Județul Lăpușna cuprinde aproape în întregime vechiul ținut de răzeși și mazili cu același nume din mijlocul căruia porneau vestiții codri ai Bâcului. Însirate pe vai sau pe coaste de deal, se întind vechile sate răzășeșeti, cu începutul în vremurile de glorie ale voevodului Ștefan cel Mare.

Pe atunci, locuitorii aceștia, dârzi și mândri de independența lor, făceau de straja în cale năvălitorilor din stepă. Astăzi, sunt harnici agricultori și crescători de vite. Îi ajută de altfel și pamântul, extrem de rodnic.

Portul

Ca în toate satele moldovenești de deal, portul românesc a dispărut aproape. Urme slabe, în părțile dinspre Prut, unde sunt sate de clăcași. Aceștia poartă cioareci, opinci, suman, pălării de pâslă, iarnă căciulă. Cu cât mergi spre Nistru, apare șapcă cu cozoroc, un dar al stăpâniriii rusești, că și haina și pantalonii cumpărați de la oraș.

Datinile, că și limba, au suferit mai puține înrâuriri străine. Limba e aceași că și dincolo de Prut, moale și sfătoasă, ca din cronici.

Obiceiurile românesti sunt păstrate cu dragoste. La nunți, conăcări și stărosti; cumetrii cu vestitul cântec al paharului; la morți, bocet.

La sărbătorile de iarnă, steaua, plugul cel mare al flăcăilor și plugul cel mic al copiilor, urături cu bădica Traian.

În serile de iarnă tineretul se adună în șezători. Fetele torc iar flăcăii țin de urât, spunând singhilitori sau cântând același cântec prelung ca și vara la lucrul câmpului sau pe înserate, când se întorc de la muncă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric