N-am să susţin evidenţa: şi anume, că televiziunile publice îşi au rostul doar dacă se ocupă de educaţie şi cultură. N-am să merg nici pe coarda sensibilă, reamintind că destinele TVR sunt girate, în acest moment, şi de oameni provenind din zona umanioarelor.

Nu ştiu din ce lume s-a ivit d-na Hossu-Longin, dar Claudiu Săftoiu (responsabilul administrativ) şi Radu Călin Cristea (responsabilul ideologic) sunt filologi. Cu alte cuvinte, carierele şi legitimitatea lor stau pe nişte cărţi, pe frecventarea spaţiului cultural. În aceste postùri, nu le adresez decât o întrebare: cum puteţi? Cum puteţi să vă legaţi numele de o crimă împotriva poporului român? Încetul cu încetul, drepturile câştigate în 1990 s-au evaporat: dreptul la onorabilitate, dreptul la speranţă, dreptul la demnitate. Iată că, în 2012, românii pierd, prin voi, şi dreptul la cultură. Cum puteţi dicta nişte măsuri care echivalează cu reintroducerea primitivismului şi a beznei spirituale? Nu vă atingeţi de canalele politizate până la nebunie, dominate de prostul gust al pieţei frecventate doar de troglodiţi — vezi interminabilele seriale de incertă origine asiatică, indigestele prograne de dimineaţă ale unor, vorba polemistului de altădată, "Moromete pe care-l strâng iţarii", vezi talk-show-urile crispate, veritabile mostre de propagandă slugarnică, vezi "corespondenţele" din străinătate din care nu afli corect nici măcar starea vremii, vezi jurnalele de ştiri copiate după cele de la radio Erevan. În schimb, căsăpiţi una din puţinele surse prin care românul are acces la frumuseţea lumii! N-am să pomenesc emisiunile lui Horia-Roman Patapievici, pentru că veţi găsi un pai de care să vă agăţaţi. Ştiind cât de apropiaţi suntem, veţi spune că sunt subiectiv. Însă la excepţionalitatea prestaţiilor sale, subiectivitatea mea chiar nu are ce adăuga. Am să vă dau totuşi exemplul unor emisiuni pe care numi imaginez cum le veţi strecura în harababura din ce în ce mai politizată a "clasicelor" TVR1, TVR 2, TVR 3. Unde-şi vor găsi loc admirabilele explorări ale Corinei Dumitrescu, "DanceMakers"? Ce grilă va include spectacolele de operă şi teatru, alese cu talent, inspiraţie şi bun gust de cei care se gândesc şi la oamenii care nu sunt doar nişte tuburi digestive expandate? La ce ore imposibile vor fi programate filmele de artă? Cât timp va rămâne, după satisfacerea clientelei politice, pentru informaţiile culturale, pentru prezentarea fenomenului artistic viu? Am văzut unde ne-a dus atotprezenţa "politologilor", a activiştilor de partid în blană de miel, a "analiştilor" şi "specialiştilor" în neant. Ce forţe ale întunericul vă împing în acea direcţie? Clamăm, demagogic, pericolul pierderii identităţii românilor stabiliţi "vremelnic" în străinătate. În schimb, nu dăm doi bani pe cei care se încăpăţânează să creadă că normalitatea n-a fost izgonită cu totul din România. E adevărat, nu arătăm prea grozav. Dar mutilarea "naturală" e dublată de o cumplită automutilare. Or, aceste lucruri nu se petrec la întâmplare. Ele nu ar fi posibile dacă anumiţi oameni, anumiţi intelectuali nu ar pactiza orbeşte cu pegra politicianistă şi cu agenţii dizolvanţi ai primitivismului cu faţă bolşevică. Opriţi-vă! Căsăpiţi una din puţinele surse prin care românul are acces la frumuseţea lumii