Biserica din Munster, Germania, este un monument gotic de o frumusețe impresionantă. Totuși faima sa nu se datorează neapărat arhitecturii deosebite, ci celor trei cuști metalice suspendate de turnul clopotniței. Aceste cuști au o istorie sumbră, legată de un episod tumultuos din secolul al XVI-lea, când orașul a fost scena unei rebeliuni religioase. A fost o confruntare brutală cunoscută astăzi ca „Răscoala Anabaptistă din Munster”. Cele trei relicve ale trecutului stau și astăzi atârnate de turlă, mărturie pentru un capitol sângeros al istoriei orașului.

Biserica din Munster are o arhitectură impresionantă

Construcția Bisericii Sfântul Lamberti din Munster a început în secolul al XIV-lea, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, datând din secolul al XII-lea. Stilul arhitectural al bisericii este gotic târziu, reflectând tendințele artistice ale acelei perioade în Europa de Vest. Turnul său înalt, cu un vârf ascuțit, este unul dintre cele mai reprezentative elemente ale bisericii. Fațada sa este impunătoare, fiind decorată cu contraforturi masive și ferestre înguste, arcuite în stil gotic. Interiorul este la fel de impresionant, cu bolți înalte și spațioase, susținute de coloane zvelte.

Turla bisericii, cea care adăpostește cele trei cuști faimoase, a fost adăugată în timpul restaurărilor ulterioare, între secolele al XIX-lea și al XX-lea. Turnul actual, construit între 1887 și 1898, este rezultatul unei refaceri după un incendiu devastator care a afectat biserica în secolul al XIX-lea. Această reconstrucție a fost realizată în stil neogotic, pentru a păstra armonia cu restul structurii. În ciuda distrugerilor suferite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Biserica din Munster a fost reconstruită și astăzi este unul dintre cele mai bine păstrate exemple de arhitectură gotică din Germania.

Clădirea bisericii are o lungime de aproximativ 124 de metri și o lățime de aproximativ 50 de metri. Domul are cel mai înalt turn de biserică din lume, măsurând aproximativ 161 de metri înălțime. Turnul principal al bisericii are 768 de trepte, ele ajungând până la 143 m înălțime, de unde se poate vedea panorama orașului. În interior, biserica are o înălțime între 21  și 42 m. În evul mediu, când slujbele se celebrau în picioare, în biserică au avut loc 20.000 de oameni. Astăzi, domul are o capacitate de 2.000 de locuri de șezut, dar în cazul unor sărbători au loc 4.500 de spectatori și muzicieni.

Contextul Răscoalei Anabaptiste

În secolul al XVI-lea, Europa era marcată de frământări religioase. Reforma Protestantă inițiată de Martin Luther a inspirat diverse mișcări radicale. Una dintre acestea a fost mișcarea anabaptistă, care promova idei precum refuzul botezului copiilor și instaurarea unei comunități religioase pure, bazate pe Vechiul Testament. În 1534, un grup de anabaptiști radicali, condus de Jan Matthys și mai târziu de Jan van Leiden, a preluat controlul asupra orașului german unde se află și Biserica din Munster. Ei au declarat orașul un „Noul Ierusalim” și au impus reguli stricte, susținând instaurarea împărăției lui Dumnezeu pe Pământ.

Anabaptiștii au preluat controlul asupra orașului, înlăturând autoritățile locale și impunând o formă de teocrație. Ei au implementat reforme radicale. Printre acestea se numărau confiscarea proprietăților cetățenilor și distribuirea lor egală între locuitori, în spiritul comunismului religios. De asemenea, au introdus poligamia, considerând că era un mod de viață biblic. Cei care se opuneau acestor reforme au fost persecutați sau executați. Jan van Leiden s-a autointitulat „Regele Noului Ierusalim”, proclamând că își va extinde regatul asupra întregii lumi.

Regimul instaurat de anabaptiști nu a fost bine primit de către toți locuitorii orașului. În exterior, forțele imperiale ale Sfântului Imperiu Roman și trupele episcopului de Munster au început pregătirile pentru a înfrânge rebeliunea. Controlul anabaptiștilor asupra orașului german unde se află și Biserica din Munster a durat mai puțin de doi ani. În 1535, după un asediu prelungit, orașul a fost recucerit. Jan van Leiden și ceilalți lideri ai mișcării au fost capturați, torturați și executați public.

Povestea celor trei cuști atârnate de Biserica din Munster

Execuția liderilor a fost extrem de brutală. Pentru a face un exemplu din ei, autoritățile au decis să le expună trupurile într-un mod public și umilitor. Cadavrele lor au fost băgate în trei cuști metalice de aproximativ doi metri înălțime, care au fost apoi suspendate pe turnul Bisericii Sfântul Lamberti. Această metodă crudă de expunere a trupurilor liderilor anabaptiști a fost un avertisment clar împotriva oricărei viitoare revolte. Trupurile lor au rămas în cuști timp de aproximativ 50 de ani. Ele au fost expuse la intemperii și lăsate să se descompună, până când nu a mai rămas nimic din ele. Chiar și după ce oasele au dispărut, cuștile au rămas pe turlă, ca un simbol al ordinii restabilite și al înfrângerii extremismului religios.

Astăzi, cele trei cuști sunt încă vizibile pe turnul bisericii, însă nu mai conțin rămășițe umane. În prezent ele au doar o funcție simbolică. Cu toate acestea, sunt un memento permanent al violențelor religioase care au zguduit orașul în secolul al XVI-lea. Biserica din Munster a devenit o atracție turistică pentru cei interesați de istoria turbulentă a Europei, iar cele trei cuști reprezintă un punct central al acestui interes.

De-a lungul timpului, cuștile au fost restaurate, dar fără a li se schimba forma originală. Ele rămân suspendate în partea superioară a turnului bisericii din Germania, la o înălțime impresionantă, fiind ușor vizibile de la distanță. Vizitatorii pot afla despre evenimentele sângeroase care au dus la expunerea acestor cuști și la transformarea lor într-un simbol al justiției medievale. Ele servesc ca un avertisment universal împotriva fanatismului și a intoleranței. Biserica este activă și servește comunitatea locală nu doar ca loc de cult, ci și ca monument istoric, potrivit Wikipedia.