sursa: Arhiva EVZ La 25 martie 1965, la încheierea marșului cu consecințe brutale de la Selma la Montgomery, Martin Luther King Jr. a ținut un discurs intitulat „Dumnezeul nostru mărșăluiește!".
El s-a adresat unei mulțimi de douăzeci și cinci de mii de oameni pe terenul Capitoliului statului Alabama, în fața ferestrei biroului guvernatorului segregaționist George Wallace. Discursul nu se numără printre cele mai cunoscute discursuri ale lui King, dar este unul dintre cele mai revelatoare. Martin Luther King a susținut că, în deceniul care a trecut de la boicotul autobuzelor din acel oraș, a apărut o nouă mișcare și o ordine mai veche începea să se destrame.
Făcând referire la cartea istoricului C. Vann Woodward "The Strange Career of Jim Crow", King a spus că segregarea rasială a început nu doar ca o simplă expresie a supremației albilor, ci ca o "stratagemă politică folosită de interesele emergente ale Bourbonilor din Sud pentru a menține masele sudiste divizate și pentru a menține forța de muncă din sud ca fiind cea mai ieftină din țară". Așa-numita teorie a pieței muncii divizate susținea că, prin crearea unei clase hiper-exploatate de negri, elitele albe puteau să țină în jos salariile muncitorilor albi. Astfel, rasismul nu i-a afectat doar pe negri, obiectul său imediat, ci a afectat și muncitorii albi.
Un discurs remarcabil
Discursul de la Montgomery este remarcabil pentru că prefigurează populismul inter rasial care a devenit o parte din ce în ce mai proeminentă a gândirii și organizării lui King în ultimii ani de viață; este remarcabil, de asemenea, pentru că evidențiază măsura în care gândirea sa a fost întotdeauna informată de un studiu al istoriei americane. În discursul său "Am un vis", el a menționat ideile de "interpoziție și anulare", pe care le-a atribuit lui Wallace, dar care, implicit, se refereau la eforturile lui John C. Calhoun de a proteja sclavia. Ultima carte a lui King, "Where Do We Go from Here?" (Unde mergem de aici?). (1967), a înrădăcinat un argument pentru un venit de bază universal și o redistribuire economică generală în politicile Homestead de la mijlocul secolului al XIX-lea. Într-o măsură subapreciată, el a legat preocupările contemporane ale națiunii de o genealogie a celor din trecut.
Ne puteți urmări și pe Google News
Astfel de continuități istorice riscă să se piardă în înțelegerea americană curentă. Legislația adoptată recent în opt state - o listă care s-ar putea extinde - urmărește să restricționeze ceea ce pot învăța elevii despre trecutul nostru, separând subiectele laudative și, prin urmare, permise în istoria americană de o secțiune Jim Crow în care cele mai profunde neajunsuri ale națiunii sunt ascunse de vedere. Aceste eforturi vin într-un moment tensionat. Săptămâna trecută, când președintele Joe Biden s-a adresat națiunii de la National Statuary Hall cu ocazia aniversării insurecției din 6 ianuarie, el a subliniat faptul că revolta a adus steagul confederat în sălile Congresului - o încălcare care nu a avut loc nici măcar în timpul Războiului Civil.
Substanța, dar și simbolurile unei epoci divizate s-au infiltrat în spațiile noastre politice. "În stat după stat, se scriu noi legi nu pentru a proteja votul, ci pentru a-l nega, nu doar pentru a suprima votul, ci pentru a-l submina", a observat președintele. Trebuie amintit că discursul lui King de la Capitoliul statului Alabama a fost ținut în mijlocul unei lupte pentru o lege privind dreptul la vot. Privarea de dreptul de vot a locuitorilor de culoare din sud, a remarcat King, a pus bazele unor legi care au dezavantajat și mai mult persoanele sărace, dincolo de liniile rasiale. Atunci, ca și acum, legiuitorii din Sud au justificat limitarea dreptului de vot prin afirmații mincinoase privind abuzurile electorale.
Recomandările noastre
