Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai importanți lideri politici, un avocat și un om de stat cu un rol crucial în formarea României moderne. Este cunoscut pentru contribuția sa la unirea Transilvaniei cu România în 1918. A avut un rol important în viața politică interbelică și a făcut parte din opoziția față de regimul comunist. Deși a fost un mare om politic, trupul său a fost aruncat într-o groapă comună. Ultima sa dorință nu a fost îndeplinită nici până astăzi.

Cine a fost Iuliu Maniu

Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873, în Bădăcin, comitatul Sălaj, într-o familie românească cu tradiții intelectuale. A studiat dreptul la Cluj, Viena și Budapesta, obținând o educație solidă care l-a pregătit pentru o carieră juridică și politică. În anii dinaintea Primului Război Mondial, Maniu s-a implicat în mișcarea națională românească din Transilvania, fiind un membru activ al Partidului Național Român (PNR). A fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta, în 1906. Din această funcție a susținut drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar.

A fost un lider cheie în organizarea și desfășurarea Adunării Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România. După Unire, Maniu a devenit un politician de frunte în Regatul României. În 1926, PNR, condus de Maniu, s-a unit cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache. Unirea a dus la formarea Partidului Național Țărănesc (PNȚ), iar Maniu a fost ales președinte. Acest partid a devenit una dintre principalele forțe politice ale României interbelice.

Iuliu Maniu a ocupat funcția de prim-ministru al României în trei mandate scurte: în 1928-1930, în 1930 și din nou în 1932-1933. A fost un susținător al democrației parlamentare și al statului de drept, dar s-a confruntat cu provocări majore. Printre acestea se numără criza economică globală și instabilitatea politică. Maniu a fost și unul dintre cei mai mari adversari ai regelui Carol al II-lea. A criticat instaurarea regimului autoritar al acestuia și implicarea în politică. După venirea lui Carol al II-lea pe tron în 1930, Maniu a avut un conflict deschis cu regele, cerând abdicarea acestuia.

Procesul și moartea marelui om politic

După cel de-al Doilea Război Mondial, Maniu a devenit unul dintre cei mai importanți lideri ai opoziției față de instaurarea regimului comunist în România. A refuzat să colaboreze cu comuniștii și a susținut cauza democrației și independenței naționale. Începând cu 1940, după asasinarea lui Virgil Madgearu, Maniu a fost un opozant al regimului lui Ion Antonescu. A jucat un rol important și în organizarea loviturii de stat de la 23 august 1944. Prin aceasta, România ieșea din alianța cu Germania lui Hitler și intra în alianță cu puterile occidentale și URSS.

Iuliu Maniu a luptat împotriva preluării țării de către comuniști. S-a opus și instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației. La alegerile din 19 noiembrie 1946 a obținut o victorie importantă, însă comuniștii au falsificat voturile. În 1947, Maniu a fost arestat de regimul comunist sub acuzația de complot împotriva statului. Procesul a început pe 29 octombrie 1947, iar prima sentință a fost dată câteva zile mai târziu, pe 11 noiembrie. Maniu a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „înaltă trădare” și a fost trimis să își ispășească pedeapsa la penitenciarul din Galați.

În august 1951 este transferat, alături de alți prizonieri, la Sighet. Acolo a fost coleg de celulă cu Nicolae Carandino, un ziarist, cronicar plastic și dramatic, traducător și memorialist român. Maniu s-a stins din viață pe 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani. Trupul neînsuflețit al marelui om politic a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet. Pe 12 noiembrie 1998, prin decizia nr. 40/1998, Curtea Supremă de Justiție a dispus reabilitarea lui Maniu.

Încercările de recuperare a osemintelor lui Iuliu Maniu, fără succes

Familia lui Iuliu Maniu a încercat să găsească osemintele pierdute ale marelui om politic. Prima încercare a fost făcut în 1970. Nepoata sa, Clara Boilă, i-a cerut lui Nicolae Ceausescu să indice locul unde a fost înmormântat. În urma acestei solicitări, doi membri ai Partidului Comunist au vizitat-o pe Clara Boilă în Cluj. Cererea a fost aprobată, însă familia a fost sfătuită să trimită o nouă cerere liderului comunist prin care să solicite reînhumarea osemintelor mai aproape de familie. Se dorea ca osemintele lui Maniu să fie reînhumate fie în cimitirul central din Cluj, fie în comuna Bădăcin, alături de osemintele părinților săi.

„În 15 februarie 1971, Clara Boilă a fost vizitată de către un domn, pe nume Damian, care îi cerea să indice condițiile în care dorește să facă reînhumarea și locul acesteia. Delegatul a lăsat să se înțeleagă, din discuții, că nu este de acord cu reînhumarea la Cluj. Clara Boilă a răspuns că dorește să facă acest demers cu participarea exclusivă a familiei, iar înmormântarea să se facă la Bădăcin”, a povestit părintele Cristian Borz în „Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu, ed. Caiete Silvane, Zalău, 2012.

Clarei i s-a spus atunci că exhumarea a fost făcută deja. Potrivit autorităților, osemintele lui Iuliu Maniu ar fi fost recunoscute după craniu caracteristic. În martie 1971, nepoata este anunțată că cerea sa de reînhumare a osemintelor lui Maniu la Bădăcin a fost aprobată. Autoritățile nu au aprobat însă și cererea ca rudele să fie prezente la exhumare. Familia a fost informată că în luna aprilie osemintele vor fi duse la Bădăcin, unde se va face și identificarea lor. Autoritățile au subliniat că nu se poate face o confuzie, precizând că Maniu a fost înmormântat individual. Un delegat al Ministerului de Interne urma să transporte osemintele până la Bădăcin. Acesta a spus familiei că vor putea verifica osemintele. El a pus accentul pe faptul că deține un certificate medico-legat semnat de un specialist al Institutului Mina-Minovici. Acest document ar fi atestat că osemintele sunt ale lui Maniu.

Comuniștii au încercat să păcălească familia

„Iuliu Maniu a fost îngropat în sicriu, ori practica închisorii din acea vreme era îngroparea fără sicriu. Din cele relatate de Nicolae Carandino, colegul de celulă, dar și de către cei prezenți în închisoarea Sighet, rezultă că nu s-a făcut nicio excepție cu Iuliu Maniu. Trupul lui fiind târât gol, învelit într-un cearceaf, pe coridoarele și scările închisorii, luând drumul obișnuit... A spus că s-au găsit în mormânt bucăți de stofă și o parte a unei berete, ori așa cum se cunoaște, deținuții era îngropați fără haine. A afirmat că mâinile i-au fost găsite încrucișate pe piept, ceea ce, ținând seama că este vorba de oseminte descarnate, după trecerea a douăzeci de ani de la înmormântare, este de-a dreptul imposibil”, scrie părintele Cristian Borz.

Familia lui Iuliu Maniu a pregătit totul pentru reînhumare, iar pe 30 iunie delegatul MI a sosit cu osemintele. În certificatul medico-legal este notat că osemintele au fost găsite la un metru jumătate. În groapă ar fi fost găsite și resturi de lemn de fag din sicriu. În act se arăta care dintre dinți și măsele au fost găsite și care nu, precum și faptul că cubitusul prezenta o urmă de fractură. La sfârșit se prezenta că aceste oseminte aparțin unui decedat în vârstă de cca. 65- 75 de ani, de 1,70-1,75 m înălțime. După ce au citit documentul, rudele și-au dat seama că osemintele nu erau ale lui Maniu. În momentul morții acesta nu mai avea niciun dinte, iar fractura era la tibie.

Ultima dorință lui Iuliu Maniu nu a fost îndeplinită nici până astăzi

Delegatul a spus că este o greșeală, a dat un telefon și a anunțat familia că va reveni peste câteva zile cu osemintele lui Maniu. Clara Boilă a trimis o nouă adresă lui Nicolae Ceaușescu. Prin aceasta își exprima regretul față de confuzia care s-a creat și anunța că renunță la a mai căuta osemintele marelui politician.

Nepoata lui Iuliu Maniu a renunțat atunci la a mai căuta osemintele marelui om politic. Cu toate acestea, în anii ce au urmat și până în prezent s-au făcut mai multe demersuri de identificare a rămăşițelor pământeşti şi aducerea acestora la Bădăcin. Din păcate, toate aceste încercări au fost menite eșecului. În toamna anului 2020, cercetătorul Gheorghe Petrov de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj ar fi primit o informație importantă de la un intelectual care a lucrat în Sighet. Un localnic i-ar fi mărturisit, cu puțin timp înainte să moară, că trupul lui Maniu ar fi fost scos din groapa comună.

Un grup de localnici din Sighet ar fi scos osemintele politicianului din Cimitirul Săracilor și le-ar fi înmormântat într-un loc secret. Planul lor era ca după căderea comunismului să ducă osemintele la Bădăcin, așa cum a fost dorința lui Maniu. Ultima sa dorință a fost de „a aştepta învierea morţilor alături de părinţii săi în Dealul Ţarinei din Bădăcin”. Din păcate, aceasta nu s-a împlinit nici până în ziua de astăzi, potrivit Adevărul.