Anul 1943, momentul de cotitură din Al Doilea Război Mondial
- Florian Olteanu
- 21 aprilie 2024, 12:15
1943 - anul de cotitură în Al Doilea Război Mondial. Care au fost momentele care au marcat începutul sfârșitului pentru cel de Al Treilea Reich?
1943 - anul de cotitură în Al Doilea Război Mondial. Care au fost momentele care au marcat începutul sfârșitului pentru cel de Al Treilea Reich?
Al Doilea Război Mondial a început în anumite circumstanțe în 1939 și s-a terminat în 1945, în cu totul altele, cu forțe care din declanșatoare au ajuns forțe învingătoare. Mă refer aici la URSS care a consimițit în 1939 la împărțirea Poloniei dar în 1945, a fost principala forță de luptă contra nazismului.
Anul 1942 debutase sub semnul incapacității de a cuceri Moscova (bătălia Moscovei se derulase între septembrie 1941 și aprilie 1942) și fixase pentru germani ca obiective, controlul auspra Caucazului și petrolului sovietic din zona Volga-Stalingrad. Japonezii încep să piardă teren la Midway, iar germanii sunt învinși în iulie 1942, la El-Alamein în Africa. Operațiunea Torch a englezilor ajutați de trupele franceze din Anglia reușea în noiembrie 1942, să ocupe Africa de Nord, controlată de Guvernul de la Vichy.
1943 - debut negativ, parcurs dezastruos pentru forțele Axei
Bătălia de la Stalingrad începuse în toamna lui 1942. Leningradul rezista ca urmare a aprovizionării pe gheață a apărării orașului, cu voia discretă a finlandezilor care nu au tras în gheața Lacului Ladoga, deși erau aliați cu asediatorii germani, teoretic. La cumpăna lunilor ianuarie-februarie 1943, bătălia de la Stalingrad se apropia de final.
La finalul lui ianuarie, generalul Friedrich Pauluis primea gradul de feldmareșal de la Hitler, dar în primele zile ale lui februarie a decis să capituleze. Sovieticii mizând pe datele secrete oferite de spionul Richard Sorge de la Tokyo, acelea că Japonia va denunța pactul cu URSS dacă vor cădea Stalingrad, Leningrad sau Moscova, au luat trupe de la granița cu Manciuko, statul chinez creat de japonezi în nordul Chinei, rupt de China și au făcut diferența la Stalingrad.
În vara anului 1943, Aliații debarcau în Sicilia, Italia ieșind din război, Mussolini fiind dat jos de la putere, iar sovieticii câștigau la Kursk-Orel și Prohorovka o mare bătălie dată între trupele de tancuri. A fost momentul debutului contraofensivei sovietice. În Bulgaria, Hristo Lukov și Boris III au fost asasinați. După ce în 1942, britanicii și cehii îl asasinaseră pe Reinhardt Heydrich la Praga, în septembrie 1943, partizanii sovietici scăpau în Belarusul ocupat de naziști de criminalul Wilhelm Kube, ucis de o bombă, în reședința sa. .Evident, la cumpăna dintre toamna și iarna lui 1943, la Teheran, englezii, americanii și sovieticii au avut prima discuție decisivă asupra sorții conflagrației mondiale.
1943 - cacealmaua debarcării în Balcani și pregătirea pentru Normandia
Wilhelm Canaris se afla în 1943, în ultimul său an în fruntea Abwehr. El accentuase cacealmaua cu debarcarea în Balcani pentru ca naziștii să nu fie atenți la pregătirile din Marea Britanie, pentru Normandia. Nemții pregătiseră Zidul Atlanticului, dar nu s-au așteptat că Aliații vor alege stâncile înalte ale Normandiei. Cel mult, se așteptau la Pas de Calais unde se și pregătise o cacealma menită să-i ducă de nas pe naziști.
Singurele planuri prin care Hitler spera să răstoarne situația erau testele de la Peermunde cu rachete V1 și V2, care vor urma să lovească Marea Britanie, Germania plătea prețul insuficientei corelări a relației cu aliații ei încă din 1941, Turcia era și ea neutră, Deja în Reich, erau cartele alimentare, totul era raționalizat. Cuirasatul Tirpitz era camuflat în Norvegia, dar Churchill îi pusese gând rău și va reuși să îl scufinde în anul următor. S-a spus că nemții au renunțat să mai mănânce unt pentru ca banii să fie folosiți pentru Tirpitz. Numai că britanicii au știut, cum se zice, pe care parte a feliei de pâine să întindă untul.
Putem spune că anul 1943 a marcat turnura decisivă în cel de Al Doilea Război Mondial. Au trecut de atunci 80 de ani și multitudinea de surse istorice și istoriografice ne ajută să vedem mult mai clar lucrurile.