Cu lopățelele la lada de nisip a istoriei. Mîhnirile unui mediocru în zori

Cred că dimineața este cea mai frumosă parte a zilei, oriunde te-ai afla. Ritualul deschiderii, când mulțumești Domnului că ți-a mai îngăduit încă o zi, când bei prima cafea și fumezi primele ”Camel” fără filtru și când toate posibilitățile zilei îți stau înainte, nu are termen de comparație.

Prima mâhnire-descumpănire, a zilei  mi-a fost generată de afirmația unui înalt prelat român. Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a afirmat, răspunzând unei întrebări venite din partea unui credincios, că rugăciunea unei persoane care fumează „nu prea se ia” în considerare, argumentând că „fumatul este păcat împotriva firii”. 

Prăbușire. Ce Stăniloaie, ce mistică ortodoxă, ce dogmatică? Bine, totuși, că nu ni s-a exclus, nouă fumătorilor și posibilitatea de a dubla/tripla cantitatea de rugăciune, pentru a putea echilibra, cumva posibilitatea ca rugăciunile noastre să fie, totuși luate în seamă… Seara, tocmai citisem un articol despre Alberto Bonfiglioli, care face pipe recunoscute în toată lumea de peste 40 de ani. Pipele sale au un aspect distinctiv, indubitabil italian, și le face manual, ca nimeni altul. El conduce un mic magazin de pipe și tutunuri în Bologna, care este și locul de întâlnire al Alberto Bonfiglioli Pipe Club. Și mă gândeam că lectura aceasta ar putea fi chiar un păcat, așa că ar trebui să triplez, probabil cantitatea de rugăciuni…

A doua dezamăgire a fost aceea produsă de seninul domn Ciucă, generalul liberal, care conduce, printr-o farsă a sorții așa-zisul partid Liberal. Fără particula ”Național”, care s-a evaporat de mult.

Nicolae Ciucă a declarat joi că a deschis dialogul cu forţele politice de dreapta cu privire la campania electorală pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare și că vrea o guvernare de dreapta.

N-am alt răspuns decât cel dat de dl. Mihai Tudose:

„Dl Ciucă declară senin că visul liberal este să guverneze cu USR. Ne aducem aminte cum ei au mai trăit acest vis… E drept că pentru România visul lor era coșmarul românilor! Pentru ei era de vis să dea miliarde pe vaccinuri fără număr, de vis să cumperi izolete, măști și tot ce le-a mai trecut prin cap la ce prețuri au dorit, să faci praf sectorul energetic, să poți să faci împrumuturi fără număr la dobânzi colosale, să semnezi cel mai jalnic PNRR (și să-l prezinți ca cel mai bun din galaxie)…

Acesta este visul lor. Și coșmarul României!!! Partea bună constă în faptul că dacă tot sunt la un loc… nu trebuie să ne mai întrebăm care dintre ei au făcut țăndări tot și care dintre ei au fost de acord și au girat nenorocirile… Stați grupați și asumați-vă în mod egal “marile realizări” de data trecută!” 

Singurul lucru pe care l-aș mai adăuga, ar fi o atenționare asupra a doi ”criminali economici” pe care PNL i-a furnizat României: domnii Marcel Boloș și Virgil Popescu.

Dar marele politician-rezervist Ciucă și-a dat în petic, simțind nevoia să discute cu ”liderul” Partidului Mutter-Curaj, Cosette Chichirău, despre un proiect comun pe dreapta!

Cred că - privind zbaterea fetidă din cadrul așa-zisei ”drepte”, afirmația lui Rareș Bogdan, vicepreședinte PNL, referitoare la nesimțirea Elenei Lasconi este elocventă: „Uşor obraznică. O invit să îşi vadă de treabă şi de lungul nasului, să ne lase partidul în pace”.

Oricum, bine că această joacă de copii, la lada cu nisip a așa-zisei drepte românești, cu lopățele și forme de tablă de făcut prăjiturici din nisip umed, nu contează. Căci alții sunt stăpânii politicii noastre. Nu e de imaginat că cineva dintre aceștia i-ar lăsa iarăși pe Mutter-Curaj Cosette, pe Elena Lasconi & trotinetiștii LGBT, pe bețivanul Orban, cărătorul de genți al lui Băsescu - Tomac să conducă iar România… Au fost lăsați un pic la joacă și atât. Pentru șefii șefilor noștri totul în politica de trei lei a României se subsumează cuvântului magic ”stabilitate”. Iar asta înseamnă PNL alături de PSD…

A treia mâhnire, ar fi, faptul că există un fel de ”generație” - sau cum s-o fi numind, care, vezi-Doamne, suferă, ”se dau cu curul de pământ”, constatând că ”fantoma lui Ceauşescu, că fantoma unui sistem, este prezentă printre tineri, într-o cafenea Starbucks”.  E mare ebranlare că ”pentru o parte din generaţia boomers şi din generaţia decreţeilor, perioada Ceauşescu a fost cea mai bună perioadă a lor”. 

De ce, asta? Imediat vine și explicația ”doctă”, acoperită, evident de ample studii sociologice: ”pentru că erau tineri atunci, pentru că nu aveau probleme de sănătate ca acum, pentru că erau în forţă, pentru că atunci aveau un salariu şi nu o pensie ca acum, pentru că aveau viitorul înainte, nu ca acum, când viitorul este doar locul de veci”.

N-am a riposta acestor superficii căznite, care nu fac altceva, decât să confirme utilitatea tezei de doctorat care n-a fost scrisă niciodată de Petre Țuțea. ”Dacă aș mai fi sănătos, spunea acesta, aș scrie o teză de doctorat cu titlul ”Aflarea în treabă, ca metodă de lucru la români”. Păcat că filosoful n-a reușit s-o scrie. Drept e, această ”aflare în treabă” este unul din adevărurile fundamentale ale existenței noastre. 

„Există o nemulţumire surdă, ascunsă, a tinerilor faţă de capitalism, faţă de multinaţionale, faţă de companiile mari, faţă de oamenii bogaţi. Şi din acest motiv îşi îndreaptă atenţia şi voturile către cei care, prin retorica lor, se ridică împotriva acestor lucruri, împotriva acestui sistem capitalist”, se mai spune în textul (editorialul?) citit de mine. 

Aici, chiar are dreptate: tinerii ar trebui să iubească multinaționalele și oamenii bogați. E clar! Dar cred că asta nu se întâmplă doar din cauza neatenției tinerilor. Aceștia nu văd cât de cinstite sunt aceste ”mașinării” - marile companii, și nici cât de cinstiți și morali sunt îmbogățiții (mai ales peste noapte!).

Ce cred eu, care, e drept, nu mă gândesc la bolile vârstei ca la o unitate de măsură a calității vieții, de la un regim politic la altul, e că și ratații de azi, tineri fiind  odată, acum, la bătrânețe, nu se vor gândi la viața lor, oricum pierdută, în funcție de cât erau de sănătoși, ci, mai ales la faptul că în timp n-au reușit să facă nimic remarcabil. E mai ușor de crezut.

Când ești mediocru, ca mine, îți dai seama mai ușor cât de inoportun este gestul de a judeca așa ușor niște generații. Generații care, în fapt sunt chiat o bucată din istoria României. 

Aș înclina înspre cei care cred că acest noroi de cuvinte aruncate asupra istoriei noastre, bună-rea, cum este ea, face, practic imposibil să mai apară generații care să se mândrească cu ceeace e de salutat în ea… Realitatea ne demonstrează că sunt destui ”juniori” care au calitate intelectuală și nu numai, cu bun simț și dragoste de țară…

La ce bun această asupra de măsură a încercării docte de exorcizare, de această cruzime de a ștampila o zonă a trecutului pe care nici măcar nu pare s-o fi depășit în totalitate?

De la Cucuteni și până Klaus Johannis, se vede treaba, s-au născut mulți nemernici. Generații întregi, care își venerează regimurile politice care le dau de mâncare, consumându-și tinerețea. Excepționalismul românesc, ce mai…

N-am ce mai adăuga, decât o mostră de aducere aminte poetică, de la Mare, fiindcă tot vedem zilnic imagini de pe Litoral. Mărturia minunatului Emil Brumaru, trăitor, și el, în timpul lui Ceaușescu:

”Baladă 

Eram la mare, tebecişti, Atât de graşi, atât de trişti Şi stam la bar, nebând, fumând, În pielea albă tatuând

Durerile şi-apoi plângând: De ce exist, de ce exişti? Femeile cu şoldul gol

Şi sufleţelul de nămol Treceau încet, zâmbeau adânc, Aveau poşetă de oblânc Şi-n fiecare mân-un ţânc Făcut după un blând viol. Tocuri ojate la pantofi, Sâni mari ce-ar fi plăcut la grofi, Talii bătute lin de vânt Priveam, oftam făr-un cuvânt.”