Prin dedicarea și determinarea sa, Hidilyn Diaz nu numai că a reușit să obțină succese remarcabile în haltere, dar a și inspirat o întreagă națiune. A demonstrat că perseverența și munca continuă pot duce la realizarea unor vise aparent imposibile

Hidilyn Diaz, halterofila filipineză care a făcut istorie la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2020. Campioana se pregătește să participe la Jocurile Olimpice din 2024 de la Paris. Astfel, continuându-și parcursul excepțional în sportul de haltere. După ce a câștigat prima medalie de aur olimpică din istoria Filipinelor la Tokyo. Diaz este determinată să își apere titlul și să aducă din nou mândrie națiunii sale.

Campioana care a scris istorie pentru Filipine

Hidilyn Diaz este obișnuită de mult timp să poarte pe umeri povara grea a așteptărilor unei națiuni. După ce a împlinit 30 de ani în februarie 2021, ea concurează la nivel internațional de mai bine de un deceniu. Halterofila robustă, care, în viața reală, are o înălțime puțin mai mică de un metru și jumătate. Ea este cu adevărat unul dintre giganții sportului filipinez. Acest lucru este dovedit de anterioara sa candidatură la Tokyo 2020, fiind a patra sa participare consecutivă la Jocurile Olimpice.

Diaz a crescut într-un mic sat numit Mampang, lângă Zamboanga. Ea este fiica unui fermier devenit șofer de tricicletă. A crescut într-o familie săracă de opt persoane, cu gândul la sport departe de greutățile pe care le ducea.

De fapt, își dorea să devină bancher. Cu scopul de a fi aproape de bani și mama ei să nu se mai plângă de ei (sau, mai degrabă, de lipsa lor).

Dar un halterofil local, Elbert Atilano, precum și un văr, Catalino Diaz, au văzut amândoi constituția lui Hidilyn, în vârstă de 10 ani. „Parang brusko”, după cum a spus Catalino. Astfel, au știut că are potențialul de a fi o halterofilă puternică.

Antrenamentele cu haltere impovizate

A început să se antreneze cu haltere improvizate, făcute din țevi de plastic cu greutăți din beton turnat la fiecare capăt. Prima ei halteră adevărată s-a rupt curând din cauza suprasolicitării. Singurul halterofil olimpic din Filipine, Ramon Solis, care a participat la Jocurile de la Seul în 1988, a devenit, de asemenea, un mentor timpuriu.

În 2002, a participat la prima sa competiție de haltere, la Jocurile Batang Pinoy 2002 din Puerto Princesa, unde a fost una dintre puținele participante la acest sport. Ea a câștigat aurul atunci pentru că, așa cum a spus ea în 2016 cu un zâmbet, „wala akong kalaban”.

În 2007, Diaz a participat la primele sale jocuri din Asia de Sud-Est, obținând bronzul la categoria 58 kg. Doar un an mai târziu, la vârsta de 17 ani, ea a călcat pe urmele lui Solis, mergând la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 ca „wild card”. La fel ca la Jocurile SEA din anul precedent, a concurat la categoria 58 kg feminin. S-a clasat pe locul 11 din 12 halterofili, fiind începutul unei călătorii care avea să o ducă până în prezent la Paris 2024.

Următoarele două ediții ale SEA Games, în 2011 și 2013, au fost marcate de ascensiunea sa pe locul al doilea al podiumului. De asemenea, a început să participe la mai multe competiții internaționale, câștigând primul loc la Campionatul asiatic de haltere în 2015.

Nereușita care i-a stimulat viitoarele rezultate

Cu toate acestea, la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012, ea s-a confruntat cu trei încercări nereușite de ridicare a greutății de 118 kg. Diaz a terminat cu un DNF (nu a terminat). Un rezultat care nu a făcut decât să-i alimenteze și mai mult focul.

Fără ca mulți să știe la momentul respectiv. Diaz s-a confruntat cu o serie de probleme înainte de Londra, după cum a declarat. Numărul tot mai mare de accidentări, precum și plecarea neașteptată a unui antrenor de încredere au contribuit la aceste probleme.

Cu toate acestea, patru ani mai târziu, Diaz își va lăsa amprenta în istoria sportului filipinez. Oferind țării noastre a doua medalie de argint din istorie (și prima de la o filipineză) la Jocurile Mondiale. Ea a depășit așteptările. A învins doi halterofili favoriți: Hsu Shu-Ching, Tapiei și Li Yajun din China.

La Rio în 2016, Diaz a ridicat un total de 200 de kilograme pentru a termina pe locul al doilea în spatele medaliatului cu aur Hsu Shu-Ching din Taipeiul Chinez în categoria feminină 53 kg, punând capăt unei perioade de secetă de medalii care datează de la argintul boxerului Mansueto „Onyok” Velasco la Jocurile Olimpice din 1996 din Atlanta .

A ridicat 112 kilograme și a câștigat

Filipineza a avut de fapt un început lent, când a ridicat doar 88 de kilograme la smuls, terminând pe locul cinci la jumătatea competiției.

Li a arătat rapid drumul în urma recordului său cu 101 kilograme, urmată de Shu-Ching cu 100. Însă Diaz și-a revenit la smuls și ridicat 112 kilograme la a doua încercare, depășind-o pe Yoon Jun Hee, din Coreea de Sud, a treia clasată, și asigurându-și o clasare pe podium. „Mulțumesc, Doamne”, a strigat ea la scurt timp după aceea.

Isprava ei a transformat-o într-un nume cunoscut. Povestea ei de viață a devenit chiar un episod din Maalala Mo Kaya. Dar povestea lui Hidilyn era departe de a se încheia.

Doi ani mai târziu, la Jocurile Asiatice de la Jakarta, Hidilyn avea să aducă un alt aur pentru Filipine, cucerind categoria 53 kg la haltere.

A fost, de asemenea, anul în care Diaz a început să preia mai ferm frâiele carierei sale. Și-a înființat propria echipă care, până în 2019, a evoluat în Team HD, un grup compact de antrenori și instructori, toți dedicați menținerii lui Hidilyn în formă maximă.

A pus bazele Jocurilor Olimpice de la Tokyo

De asemenea, a început să se pronunțe mai ferm pentru drepturile sportivilor. „Cred că trebuie să ne ridicăm în picioare și să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor față de atleții Pilipino”, a declarat Hidilyn într-un interviu în 2018.

Încă de atunci, ea punea deja bazele Jocurilor Olimpice de la Tokyo 2020. În 2019, cu un an înainte de începerea Jocurilor de la Tokyo, ea a obținut un argint la Campionatele Asiatice din 2019. A făcut asta chiar înainte de sfârșitul anului. Astfel, a oferit încă un aur la Jocurile SEA.

Povestea lui Diaz este un exemplu de curaj și dedicare. Aceasta continuă să motiveze și să inspire mulți oameni din întreaga lume să-și urmeze pasiunile și să își depășească limitele.