Republica Moldova. În Basarabia, ziua de 6 iulie este una cu o tristă însemnătate. Ieri, în toată țara s-au omagiat victimele deportărilor staliniste. Oameni duși cu forța, în Siberia și Kazahstan. S-au împlinit 75 de ani de la cel de-a doilea val al deportărilor.

La Chișinău, lângă Gara Feroviară există un monument care amintește de acest episod de coșmar din istoria țării. Edificiul poartă numele de „Trenul durerii”.

Comerț lângă un monument ce amintește de Infernul trăit de mulți cetățenii din Republica Moldova

În această zonă se desfășoară, cu regularitate și un târg la care diverse persoane își pun la vânzare puținul pe care îl au, pentru a putea supraviețui. Sunt lucruri nu neapărat valoroase financiar, dar pentru proprietari au valoare sentimentală. Mulți dintre comercianți au avut rude care au fost victimele nebuniei staliniste. Jurnaliștii de la zdg.md. au realizat un reportaj pe aceste două teme: evenimentul istoric și comerțul pentru subzistență.

„Ieri venise o femeie. Mi-a zis că are acasă 10 copii. Am ales 10 chipiuri în care au crescut copiii noștri și i le-am dat toate cu 10 lei. S-a dus bucuroasă.

Nu stau aici de dragul lumii, sunt invalid de gradul I. După Covid, am rămas cu sechele grele. După ce am fost intubat și am stat nici nu știu cât timp în reanimare, nu mai țin minte nimic și pe nimeni. Acasă, am lipit pe un perete pozele celor șase copii ai noștri și am scris sub fiecare poză numele lor, altfel nu îi țin minte”, a povestit Vladimir, unul dintre comercianți.

„Pe basarabeni i-au deportat în două rânduri, în 1941 și în 1949. De fapt, toate popoarele fostei URSS au avut de suferit. Cine e vinovat? Stalin, regimul lui Stalin. Familia mea locuia pe atunci în Rusia și asta ne-a salvat familia”, spune acesta, arătând ce vinde: „Lucruri din casă, hainele mele, ale soției.” Îl întreb ce soluții de ieșire din impas ar fi. „Nu prea văd soluții. Acum, înainte de alegeri, tot mai multe discuții despre cine e vinovat, dar peste tot oamenii trăiesc greu și nu știu dacă va fi mai ușor degrabă”. A spus și Victor, pentru sursa citată.

Nemulțumiri legate de nivelul de trai

„Acum câteva zile, am dezvelit în preajma monumentului o placă neagră din granit, în memoria primarilor, preoților, în memoria intelectualității care și-a pierdut viața prin Siberii de gheață.

Chiar și atunci când dezveleam acea placă în memoria victimelor deportărilor, piața din preajma „Trenului durerii” era în plină desfășurare – oamenii continuă să-și scoată acolo de vânzare lucruri vechi din casele lor. Îi înțeleg perfect pe sărmanii oameni care au ajuns să-și vândă lucrurile personale în acest loc. Dar nu înțeleg de ce municipalitatea nu găsește un loc potrivit pentru acest fel de comerț stradal.

De ce astăzi, vârstnicii chinuiți, bolnavi, flămânzi trebuie să stea sub puterea soarelui ca să vândă vreun obiect cu vreo 10 lei? De ce nimeni nu se gândește cu adevărat la ei, ca să le creeze condiții normale pentru această activitate?”, se plânge Valentina Sturza, care e descendentă a unei familii de deportați și membră a Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Basarabia.

Monumentul ridicat în memoria victimelor deportărilor staliniste – „Trenul durerii” – este un edificiu dedicat zecilor de mii de basarabeni deportați în anii 1940-1953.

A fost construit în scuarul Gării Feroviare din Chișinău, pentru că de aici a început pentru mulți oameni drumul spre Infern. Sculptura în bronz are înălțimea de 3 metri, lungimea de 12 metri și greutatea de 15 tone. Îi aparține sculptorului Iurie Platon, care de mai mulți ani a emigrat în Germania.