În prezent, influența Rusiei implică diferiți actori politici din Republica Moldova. Unii dintre aceștia operează de pe teritoriul Rusiei, apelând la instrumente hibride, precum schemele de transport aerian de bani din surse necunoscute pe ruta Moscova-Chișinău cu tranzit prin Armenia, Turcia, etc. Alții acționează din interiorul țării prin măsuri total convenționale, care se încadrează în activitatea perfect legală a partidelor politice din țară, precum interacțiunea directă cu cetățenii (comunicarea din ușă în ușă) sau interacțiunea cu presa locală, care nu aplică cenzură împotriva forțelor considerate a fi asociate cu amenințări hibride. de origine rusă.

Actorii considerați proxy pro-ruși sunt formați din două grupuri separate ale căror acțiuni diferă fundamental atât în ​​ceea ce privește comportamentul politic, cât și discursul public. Prima categorie include Blocul „Victoria”, lansat la Moscova în aprilie 2024. Acest Bloc este condus de Ilan Şor, care are acces la cel puţin cinci partide politice, dintre care unul a fost declarat neconstituţional (Partidul Şor), în iunie 2023. Gruparea condusă de Şor reprezintă cea mai radicală, şi deci imprevizibilă, categorie de actori pro-ruşi activi în Republica Moldova. Acţiunile şi discursul grave al celor asociaţi cu Şor obligă guvernul de la Chişinău să recurgă la politici restrictive, acumulând costuri politice și efecte electorale. 

A doua categorie este condusă de Igor Dodon, al cincilea președinte al Republicii Moldova, revenit în funcția de lider al Partidului Socialist în martie 2024. Cu peste 10 dosare pe rol, Dodon nu încetează să se implice în politică, fiind un promotor activ al restabilirii relaţiilor moldo-ruse. Totuși, spre deosebire de Șor (Bloc „Victoria”), Igor Dodon se poziționează prin prisma „ambiguității strategice” privind orientarea geopolitică pe care Republica Moldova ar trebui să o adopte.

Astel, Dodon revine la o idee mai veche a unei politici externe echilibrate („multi-vectorale”), pe care socialiștii o combinau anterior cu integrarea țării în Uniunea Economică Eurasiatică. În prezent, pe spectrul forţelor politice pro-ruse, Dodon a renunţat la fosta retorică strict pro-eurasiatică, preluată acum de Şor. În schimb, Dodon încearcă să se apropie tot mai mult de imaginea liderului Ungariei, Victor Orban. Gradul de imitare în raport cu Orban la care recurge Dodon îi permite să articuleze mesaje care nu vin împotriva vectorului european al Republicii Moldova. Aparent, Dodon încearcă să normalizeze opțiunea de integrare europeană în rândul alegătorilor Socialiști.

În același timp, înmuierea poziției lui Dodon față de aderarea Republicii Moldova la UE rezultă din recunoașterea atractivității acestei deziderat geopolitic în societatea moldovenească. Astfel, Dodon ar putea încerca să normalizeze votul pentru Partidul Socialist al cetățenilor care, deși au o viziune eurosceptică, nu sunt pro-ruși și nu se opun aderării la UE.

Temerile și calculele strategice ale lui Dodon în raport cu Șor

Între Şor şi Dodon există o antipatie personală pe motiv că primul i-a corupt pe unii membri ai socialiştilor în Parlament (Vasile Bolea, Alexandr Nesterovschi și Irina Lozovan) şi în structurile teritoriale. În consecinţă, Şor a reuşit să-şi consolideze poziţiile politice prin divizarea şi slăbirea partidului lui Dodon. Cu toate acestea, acest fenomen este foarte răspândit în politica moldovenească. Chiar și Dodon a practicat această strategie, când a spart Partidul Comuniștilor, cu plecarea Zinaidei Greceanîi, Ion Ceban și alții, în folosul Partidului Socialiștilor în noiembrie 2011. 

Deși Sor nu este categoric împotriva colaborării cu Socialiștii, aceștia din urmă sunt mai degrabă cei care refuză din răsputeri. Reticența Socialiștilor se bazează pe trei motive majore. În primul rând, orice legătură cu Şor poate duce la sancţiuni internaţionale, inclusiv la scoaterea în afara legii în Republica Moldova, în condiţiile în care Şor este catalogat drept element al tentativelor rusești de destabilizare a țării. Astfel, Socialiștii se îngrijesc de imunitatea sa politică în afara țării. 

Al doilea motiv plauzibil care păstrează distanța dintre cele două tabere este că încă persistă suspiciunile că Şor ar putea încerca să preia controlul asupra unor noi segmente din cadrul Partidului Socialiștilor. Astfel, se recurge la eliminarea unui asemenea risc prin ignorarea lui Șor, ceea ce eliberează socialiştii de nevoia de a fi solidari cu acesta și grupul său politic. Prin urmare, efectul mobilizării publice în jurul figurii lui Șor este prevenit, iar Dodon își poate păstra poziția de principal lider al opoziției, inclusiv în contextul alegerilor prezidențiale din acest an și a scrutinului legislativ din anul viitor. 

Al treilea raționament constă în faptul că Dodon dorește să-și păstreze autonomia decizională pe plan extern, atât în ​​raport cu Rusia, Occident, dar și cu alți actori internaționali (Turcia, China etc.). Dacă Dodon devine contaminat prin asocierea cu Șor, el poate deveni persona non grata în ochii liderilor internaționali, inclusiv pentru cei non-occidentali. Astfel, orice formă de dialog cu Şor îi va închide ușile lui Dodon în relaţia cu partenerii externi, ceea ce va fi crucial pentru capacităţile sale diplomatice ulterioare, mai ales dacă, accidental, el revine la guvernare. 

Calculele electorale ale Rusiei

Ambele tabere ale forțelor pro-ruse sunt în contact direct cu diferite cercuri decizionale din Rusia (blocul politic, de securitate, de afaceri etc.). Sediul politic al lui Șor este la Moscova, unde sunt transportați cu regularitate susținătorii Blocului "Victoria". Pe de altă parte, reprezentanții Socialiștilor, inclusiv Dodon, participă la evenimente organizate de partea rusă, precum Forumul Economic de la Sankt Petersburg (iunie 2024), precedat de un alt eveniment de amploare organizat la Moscova în februarie 2024 – “Pentru libertatea națiunilor”.

Niciuna dintre tabere nu insistă, dar nici Rusia nu face niciun efort pentru a unifica forțele pro-ruse din Republica Moldova, păstrând mai multe opțiuni deschise. Acest lucru indică existența unei strategii mai sofisticate de diversificare a riscurilor pe care Rusia o implementează în raport cu Șor și Dodon.

Pe baza evidenței existente, strategia rusă ar putea consta în ca fiecare dintre aceste tabere să aibă o misiune separată. Pe de o parte, Şor este susţinut de Moscova să joace un rol distructiv, folosind tactici hibride cu scopul de a radicaliza electoratul moldovenesc.

De fiecare dată când autoritățile de la Chișinău contracarează acțiunile lui Șor creează costuri generale pentru majoritatea populației: limitarea condițiilor de transfer a banilor din străinătate, controale excesive la aeroport, suspendarea licențelor pentru presa antiguvernamentală etc. Astfel de acțiuni, considerate corecte de către guvern, pentru că corespund obiectivului de apărare a ordinii publice și siguranței naționale, creează efecte electorale negative pentru Maia Sandu și Partidul Acțiunii și Solidarității.

Pe de altă parte, Dodon și socialiștii joacă un rol mai constructiv, utilizâns măsuri convenționale și mai puțin hibride, în contextul luptei pentru înlăturarea actualului guvern, începând cu alegerile prezidențiale din octombrie 2024. În timp ce grupul lui Șor este sancționat de Sandu -PAS-parteneri externi, segmente electorale nemulțumite de implicațiile restricțiilor anti-Șor sunt nevoite să aleagă în favoarea forțelor politice valabile pe scena politică moldovenească. Astfel, având o retorică pro-rusă ascunsă, Socialiștii și Dodon pot atrage voturile cetățenilor care susțin politica externă „multi-vectorală” (alegătorii non-Șor) și pe cei cu viziuni pro-ruse (potențialii votanți pro-Șor).

Cu alte cuvinte, Rusia îl radicalizează pe Şor şi îl sacrifică, întrucât guvernul de la Chişinău îl pedepesește prin restricţii la nivel național şi promovarea sancţiunilor anti-Șor pe plan internaţional. Totodată, instrumentalizarea lui Șor permite un soi de normalizare a votului pentru Dodon. În acest fel, se poate concluziona că Rusia folosește strategia „polițistul bun” și „polițistul rău”, repartizând astfel atribuții total diferite lui Şor și Dodon în contextul alegerilor prezidențiale din 2024 și cele ale legislative din 2025.

Cele trei scenarii principale legate de strategia Rusiei în procesul de utilizare a forțelor pro-ruse sunt următoarele:

Scenariul 1. Când Dodon joacă cartea „polițistului bun”, el este scutit de sancțiuni, fiind permis să candideze la alegerile prezidențiale din toamnă, nefiind calificat (deocamdată) drept risc. Mai mult, Dodon este favorizat din punct de vedere electoral, deoarece reorientarea alegătorilor lui Șor către Socialiști este practic inevitabilă ca urmare a „sacrificării” lui Șor prin radicalizarea și antagonizarea sa în raport cu PAS-Sandu. Prin urmare, alegătorii lui Șor ar putea fi suficienți pentru ca Dodon să se impună în fața Maiei Sandu în turul doi al prezidențialelor.

Scenariul 2. Ambele tabere – Dodon și Sor – joacă roluri diferite și utile pentru interesele strategice ale Rusiei în Moldova, care se extind dincolo de rezultatele alegerilor prezidențiale. Acțiunile de radicalizare ale lui Șor, pe de o parte, și promovarea mai degrabă ascunsă de către Dodon a agendei proruse, pe de altă parte, pot avea un efect cumulativ la alegerile parlamentare din 2025. În orice caz, voturile necapitalizate ale lui Șor, deja în 2025, din cauza restricțiilor interne și a sancțiunilor internaționale, cel mai probabil vor fi valorificate de către Socialiști. Faţă de Şor, Dodon şi formaţiunea sa pot deveni un refugiu pentru votul alegătorilor pro-ruşi, indiferent dacă opiniile acestora sunt mai moderate sau, din contra, foarte radicale.

Scenariul 3. Implementarea strategiei „polițistul bun” și respectiv „polițistul rău” de către Şor și Dodon poate avea o semnificație de durată pentru sporirea șanselor electorale ale formațiunilor eurosceptice, care nu își afișează deschis poziția față de Rusia. Or, în timp ce Şor este văzut ca fiind extrem de toxic, Dodon este calificat drept un actor politic convenabil ("comod") pentru Sandu, deoarece nu arată o opoziţie dură împotriva guvernării. Deși precauția lui Dodon poate fi o strategie de supraviețuire politică, rolul de „polițist bun” îi poate determina pe unii alegători să voteze pentru lideri eurosceptici, precum ex-premierul Ion Chicu și Partidul Dezvoltării și Consolidării Republicii Moldova, etc., care au capacitaea de a înlocui partidele pro-suveranitate cu o agendă pro-rusă.