Ion V. Ionescu, cunoscut sub numele de Jackie Ionescu, fostul antrenor al echipei Poli Timișoara, a murit luni, 1 iulie.
A fost cel mai cunoscut antrenor de fotbal din zona de vest a României
El a rămas în istoria fotbalului românesc ca singurul antrenor care a activat în toate nivelurile competiționale, începând de la campionatele comune și județene, până la Divizia C, B, și A, inclusiv la lotul național, echipele de copii, juniori și tineret, conform informațiilor Federației Române de Fotbal (FRF).
„Astăzi ne-a părăsit profesorul Ion V. Ionescu, la vârsta de 88 de ani. Puţini oameni de fotbal din Timişoara au însemnat aşa de mult pentru Poli ca Jackie, care a fost inspiraţional şi emblematic în egală măsură.
Lista de contribuţii pe care le-a avut în fotbalul românesc este una lungă, însă dintre reuşitele sale ca antrenor, vom rămâne întotdeauna cu ultimul trofeu adus Politehnicii, Cupa României din 1980.
Condoleanţe familiei şi prietenilor. Dumnezeu să-l odihnească”, este anunțul făcut pe pagina de Facebook a echipei Poli Timișoara.
Înmormântarea profesorului Ion V. Ionescu va avea loc miercuri, 3 iulie, începând cu ora 15:00, la cimitirul din Calea Șagului.
De ce i se spunea „Jackie”
„ Nici eu nu stiu, din fotbal de la liceu, din nevoia de cosmopolitism de pe timpul ăla, de a avea pe lângă prenumele românesc, şi unul cosmopolit. Ion nu a fost transformat în Jean, nici în Ivan, ci în Jackie. Pe timpul ăla era nu doar frumos, ci şi periculos acest nume. Dar mi l-am asumat“, explica tehnicianul de unde i se trăgea porecla.
Jackie Ionescu s-a născut în Crai Nou, un sat din județul Timiș, și a avut o pasiune timpurie pentru fotbal. Deși nu a avut o carieră jucând la nivel înalt, el și-a dedicat viața fotbalului ca antrenor și educator. La doar 24 de ani, Jackie Ionescu a început să antreneze echipe de fotbal, iar de-a lungul timpului a devenit cunoscut pentru contribuțiile sale la Politehnica Timișoara și la dezvoltarea fotbalului local. Este recunoscut nu doar pentru rezultatele obținute, ci și pentru integritatea și verticalitatea sa, fiind admirat de suporterii echipei alb-violete pentru devotamentul său și pentru modul său drept de a gestiona relațiile cu autoritățile locale.
„În prima fază, se juca cinstit, dar erau două selecţionate: Steaua şi Dinamo, ca atare puteau să-şi permită să joace şi cinstit. Apoi s-au impus echipele militarizate în forţă. Din iubirea Anei Pauker cu mumia lui Lenin s-a născut Dinamo, în 1948. Fotbalul a fost politizat. Fotbalul era o prioritate politică, după modelul sovietic. Se impunea să se creeze un model, un exemplu, o imagine a Armatei şi Securităţii, puterea lor, inclusiv prin fotbal. Acest sport era un puternic vehicul de imagine, aşa că s-a pedalat din plin. Nu e mai puţin adevărat că s-au creat condiţii superperformante la Steaua şi la Dinamo. Cu timpul au devenit cluburi polisportive de nivel internaţional”, povestea Jackie Ionescu.
Jackie Ionescu a contribuit la cele mai mari performanțe ale echipei Poli Timișoara
De-a lungul carierei sale, Jackie Ionescu a contribuit semnificativ la istoria echipei Poli Timișoara, fiind asociat cu una dintre cele mai mari performanțe ale clubului, câștigarea Cupei României în 1980.
Sub îndrumarea sa, echipa alb-violetă a reușit să obțină acest trofeu prestigios, marcând un moment de glorie în istoria fotbalului timișorean. În același an, Jackie Ionescu a condus Poli Timișoara spre o altă performanță notabilă, eliminarea echipei Celtic Glasgow din Cupa Cupelor, demonstrând capacitățile sale de antrenor și strateg.
”Era o echipă foarte bună. Era construită de mine. Mi s-a spus că trebuia să fac o echipă care să aducă faimă judeţului şi Institutului Politehnic. Puteam cere jucători şi condiţii materiale. S-a realizat proiectul, cu jucători din toată ţara aduşi într-o vară. 12 jucători mi-au adus. Integrare completă, facultate, condiţii sociale şi profesionale. Cu această echipă am câştigat Cupa, am eliminat Celticul (n.r. – Celtic Glasgow) şi am mai continuat câţiva ani, cu două finale. În ’80, nu ne puteam bate la titlu cu Steaua, Dinamo şi Craiova. Erau echipe fantastice. Steaua şi Dinamo jucau campionatul şi în culise, din greu. Nu puteam rivaliza cu ei. Între ’74 şi ’83 am prins patru finale de Cupă, era o competiţie unde se putea juca. Una am câştigat, trei am pierdut”, a mai povestit Jackie Ionescu, potrivit G4media.